Cererea de veşnicie (Lui Adrian Păunescu)

Nu mai ştiu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Şi în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!

"Miile de morţi" din viaţă
Mult mai viguros mă fac
Şi renaşterile toate
Cu moartea am să le-mpac!

Am s-o convertesc în stele
Şi-am s-o luminez fictiv!
Cu renaşterile mele
Am s-o-nving, definitiv!

Timpului, audienţă
I-am cerut dar ea nu ştie
C-a semnat patronul vieţii
"Cererea de veşnicie"!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului prezent

Eu sunt mireasa fiecărei zile!
Petrec cu muzici şi meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viaţă
Copilului ce sunt şi pentru voi!

Eu sunt mireasa fiecărei clipe!
In alb m-am îmbracat definitiv.
Caleaşca mea e trasă de doi cai
Din negrul cel mai pur şi mai fictiv.

Şi sunt mireasa timpului prezent
Trecut şi viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent
Din arsenalul ce-l diriguiesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa timpului prezent

Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viaţă, copilului ce sunt şi pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Şareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur şi mai fictiv.
Şi sunt mireasa timpului prezent, trecut şi viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)

"Zăpezile postume" au început să cadă
Şi lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze.

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc,, lămpaşul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă.
(pentru poporul său).

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata timpului

Numai
ceasul e de vină!
De când a coborât din perete
şi a ieşit din cerc
însăilându-se
pe ecranul telefonului mobil,
toate firele vieţii
s-au încurcat
în limbile-i înveninate
de Timp.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traduceţi frumosul prin Dumnezeu şi "babilonul" va dispare definitiv!

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag

Mi-ai înţeles durerea
şi lacrima
mi-ai şters,
sorbind-o-ntr-un sărut.
Şi în visele mele,
mereu, ai crezut!

Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranţa.
Pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!

Am râs, mereu
împreună, în viaţă
şi adevărul
privind-ul în faţă,
temerari
prin toate am trecut!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bine!

Ce mult te-am iubit,
să spună serile târzii...
Ce mult te-am iubit,
tu, niciodată nu vei şti!

Ce mult te-am iubit,
să spună zile de nesomn!
Ce mult te-am iubit,
să spună sufletul de om!

Dar nu se poate descifra,
în traiul zilnic, dragostea.
Şi nu poţi duce, trup firav,
iubirea unui suflet brav!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul viselor mele

Visele mele
se arcuiesc pe un curcubeu.
Pe drumul violaceu
te văd eu luându-mă de mână.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce urcă neîncetat pe scara timpului este cel mai bogat fiindcă are mereu tot cerul în priviri.

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

Ca să te pot atinge,
m-am preschimbat în nea,
pe trupul tău, să pot ninge
duios, dragostea mea.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

La tine-i cheia inimii
Ce-am aruncat demult în stele!

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e totul să ai o floare

Urmând dar firul vieţii
Eu caut nu ştiu ce...
Ştiu bine că există,
Dar parcă tot nu e.
Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Şi-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.
Splendoarea nu mă lasă
Eu caut şi găsesc
În mugurii aninaţi
Un zâmbet îngeresc
.........................

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Moartea asta mă condamnă,
la viaţă şi nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.

Ciclic ea mă ameţeşte
cu cireşe şi gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!

Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viaţa-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

un ochi pe faţă
un ochi pe dos, mereu,
haina timpului.

haiku de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt eroul vieţii mele

De-a-lungul vieţii mele
am trecut prin vremuri grele.
Necazuri multe am primit
dar am luptat şi-am reuşit.
N-a fost nevoie să mă plâng
nici la lună, nici la stele.
M-am zbătut ca să înving.
Sunt eroul vieţii mele.
Aşadar,
Când în viaţă dai de greu
şi ce-înduri te oboseşte,
Tu ascultă sfatul meu:
în loc să te plângi, ZÂMBEŞTE!

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Toate trec pe lumea asta,
Durerea, gândul şi năpasta!
Şi toate trec şi iar revin.
Timpul presează, ca un spin!

Şi toate trec cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este dor!
Şi toate trec, când nu gândeşti
Şi nu ştiu de mă mai iubeşti!

Şi toate trec, fără să vrei
Şi de priveşti în ochii mei,
Acolo, totul e la fel.
Acolo, o să-l vezi pe EL!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cupă de iubire

Din cupa timpului dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor, prin leagăne şi parcuri,
prin bucatării şi şcoli.
La judecată vin doar cu mulţumirea sufletească
şi cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cupă de iubire

Din cupa timpului
dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice
au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor,
prin leagăne şi parcuri,
prin bucătării şi şcoli.
La judecată
vin doar cu mulţumirea sufletească
şi cupa plină
de amintirile iubirii noastre, Doamne!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

EL, Cuvântul

Ce ştim noi despre Cuvânt?
Va trebui să parcurgem mileniile târâş
ca să aflăm ce este Cuvântul.
EL a fost la începuturile lumii Ziditor,
a rămas în deşerturi, Călăuză
iar la capătul drumului
ÎL vom auzi pentru prima dată
strigându-ne pe nume pe fiecare din noi
căci EL ne ştie formula, inflexiunile vocii, adn-ul.
La plecare ne vom uni cu El în veşnicie.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură mare, măi frate!

Şi cum alergam de zor,
Tot cu treburi astă vară,
M-am bronzat la semafor
Aşteptând să treacă-o fiară.

epigramă de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!