Dar Tom nici n-o luă în seamă. Scoase din buzunar câteva boabe de mazăre uscată şi începu să arunce cu ele în fereastră, proiectându-le cu unghia de la degetul mare, la început fără o ţintă precisă, apoi cu intenţia de a nimeri într-o muscă beţivă scoasă la pensie, care-şi expunea imbecialitatea în lumina soarelui de primăvară, vădit împotriva intenţiilor Naturii care-l însărcinase pe Tom şi boabele lui de mazăre să distrugă fără întârziere această făptură lipsită de apărare.

George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul lui Mazăre

Mazăre de la Constanţa,
Astăzi la D. N. A. citat,
În războiul cu instanţa,
Cinci minute "a luptat".

epigramă de Paul Constantin (30 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisum Sativum (Mazăre, latină)

Circul e o boală grea,
Măşti, fetiţe şi gondole:
Este Mazăre sadea,
Dar sonor ca o fasole.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

RADU MAZĂRE - Nu ştiu cum s-a întâmplat Potera l-a capturat

Mazăre se-ntoarce-n ţară
În curând, dar n-am aflat,
Pentru că e cald afară,
Unde-l pun la conservat?!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare din snobism sau pentru că aşa e la modă se serveşte o costiţă minusculă de miel, cu trei boabe de mazăre, într-o farfurie care ocupă jumătate de masă?

Dominique Loreau în Arta frugalităţii şi a voluptăţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată am realizat că acel mic bob de mazăre, frumos şi albastru, este Pământul. Mi-am ridicat degetul mare şi am închis un ochi iar degetul eclipsa întreaga planetă. Nu m-am simţit ca un uriaş. M-am simţit foarte, foarte mic.

citat celebru din Neil Armstrong
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul fără femeie

Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.

E stupul fără de regină
Şi pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O faţă fără ochişori.

E-un corp lipsit de inimioară
Şi-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.

E casa care n-are uşi,
E marea fără pescăruşi,
Odaia fără de fereastră,
O goală şi umilă glastră.

E ziua fără de lumină,
E sportul fără-adrenalină;
E ochiul fără de privire
Şi viaţa fără de iubire.

E anul fără primăvară,
Arcuşul fără de vioară;
E ca toporul fără coadă,
Ca spadasinul fără spadă.

E ca şi spicul fără boabe,
Ca bradul fără de podoabe;
E cum e Cerul fără Rai,
Ca un naist lipsit de nai.

E făr de capsă un cartuş,
E oul fără gălbenuş,
O savarină fără frişcă
Şi făr de roată o morişcă.

E-o lampă fără de ulei,
Un templu părăsit de zei;
E ca mâncarea fără sare
Şi ca Pământul fără Soare.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul qin

scrie poezii pe boabe
de orez sănătoase tun
a
semănătoare cu cel din material plastic
orez făcut în la
(b)orator
bătrânul qin face rogojini
din paie de orez când recoltează o(re)z
apoi pictează rogojini
le face ornamente chinezul
cel bătrân cel perfecţionist
cel migălos poate sculpta chipuri
de femei pe boabe de orez
numai feţe de femei modela
pe boabe de orez şi numai de orez
bătrânul qin nu era împărat
nici rege nici demnitar nici
general nu văzuse niciodată
în satul lui pescăresc
de trei mii de ani de muncă
îndârjită contra
cronometru nu avea
nici măcar ceas nu măsura timpul
nu ştia câţi ani avea nu cunoştea
decât orezul şi peştele din lacul
care se întindea lângă satul lui pescăresc

într-o zi a vrut să citească
o poezie de du fu
sau
li bai era şi el pe placul lui
boabele de orez - cărţi
au fost mâncate de gărgăriţe
un raft întreg de poeme
şi câteva mii de chipuri de femei devorate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De va fi, va fi, într-o zi

sunt liber
nu mă atrag nici oamenii,
nici vorbele lor mincinoase
liber în cer
să zbor, să visez şi să mor
m-am întâlnit într-o zi cu eternitatea
la o nuntă în cer
nu m-a cunoscut
se coc azi boabe de struguri în vie
raza de soare se frânge
cine să vie, în vrie
nu spun nimic
nici bun, nici rău
rătăceam, pierdeam galaxii în lumina divină
eram un strop efemer de lumină
în timp şi în gând
mă întâlneam uneori spre seară, cu mine
vorbeam
eram o lumânare aprinsă în negura lumii
durerea o aruncasem departe
inima nu a plecat
doar cântecul s-a oprit, a stat
eram aici de la începuri
un spirit născut între ape
nu trăiesc aici
sunt un ocean
fără început, fără sfârşit
azi sunt nebun
liber şi fericit
şi de va fi, va fi, într-o zi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Îngheţat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creaţă
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărţişor

- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, ştiu, e cu zăpadă
Şi tu n-ai avut lopată
Nici maşină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai

Eşti un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Şi miros de tămâioară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire (cum alta nu!)

oraş minuscul
casă în miniatură şi oamenii tăi
ca nişte furnici pregătindu-şi aşa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...

câteva mere golden şi 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei

! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi

n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu

"vitraliile păstrează cerul" – e doar un fel de a spune!
recipientul perfect – sufletul celui care cu preapuţinul din multul
a ştiut constant să se declare mulţumit

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură hristică: Să arunce cu piatra...

Să ridice piatra, fără ezitare,
Cel ce-i fără vină şi păcat nu are,
Cu ea să arunce, tare, îndârjit,
În acela care a păcătuit!

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia noastră are picioare de lut când e vorba să-i aresteze pe marii infractori care fug din ţară ca să scape de puşcărie (ca Sebastian Ghiţă, Radu Mazăre, Elena Udrea) şi îi face scăpaţi, dar are aripi când un mare infractor fugar (ca Sebastian Ghiţă) face, din ţara în care s-a refugiat, un denunţ mincinos împotriva procurorului care l-a acuzat.

George Budoi în Justiţia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup de caldă glie

Sub cer gri de toamnă, pământu-l întoarnă
Ţăranii, cu toţii, să-şi crească nepoţii.
În brazdă să pună, cu sârg, boabă bună,
Ca să germineze boabele mai breze.
Zăpada să cearnă şi-n nopţi lungi de iarnă,
Tot bobul să doarmă fără frig sau larmă.
Sub soare răsară, înspre primăvară,
Să crească-n tulpină, scurmând lin în tină.
În vara fierbinte, căldura cuminte,
Să scoată noi boabe, frumoase podoabe.
Din holda cea deasă, neghina de-i scoasă,
O s-avem o pâine şi-n ziua de mâine.
Din boabele grele, din spice rebele,
Dinţii grei de moară macină comoară.
Vezi pâinea cum creşte, în drojdii dospeşte
Şi se umflă-n pene icnind fără jene.
Plămada de-o noapte din grânele coapte,
Împleteşte pită-n patru zări vestită.
Cu mâini bătucite de muncă trudite
Brutari, cu sudoare, coc alte cuptoare.
Dramul căpisterii umplând ca spiţerii,
Mâinile dibace frământă pogace.
Trup de caldă glie la noi pe tipsie,-
O pâine mai bună din vatra străbună.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost un împărat ş-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată şi o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ţinea de aproape şi n-o scăpa din vedere nici cât ai da în cremene. Fata, tot şezând la fereastră, vedea pe un june fluieră-vânt de colo până colo. Într-o zi uitându-se la el, o văzu şi el şi, ţintind ochii în ochii ei, ea simţi un fior, apoi ca o scânteie de foc o arse ceva la inimă. Se trase fata de la fereastră şi spuse dădacă-sei ce i se întâmplă.

începutul de la Voinicul cel fără de tată de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examinarea începu după catalogul alfabetic. Câte trei ieşeau înaintea tablei, în faţa comisiei. Erau examinaţi din citit şi o sumară analiză gramaticală şi sintactică (...). Apoi la tablă li se dădea una din operaţiile fundamentale cu numere întregi; câteva arătări pe hartă la geografie, şi câteva întrebări din istorie (...).
Răspunse fără greş la toate întrebările, şi cu mare uşurinţă în exprimare. Rezolvă, într-o clipă o problemă de împărţire. Arătă pe hartă Transilvania cu râurile, şi la sfârşit adause: iar ţara asta care îmbucă Transilvania este România. E ca un covrig în jurul nostru.

Ion Agârbiceanu în Licean... odinioară (1939)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi oasele

Nu e grâu făr de neghină,
Nici porc fără de slănină,
Trandafir fără de spini,
Pajişte făr de ciulini.

Nu-i albină fără ac,
Cântăreaţă fără trac;
Nu e mare fără plajă
Şi nici ouă fără coajă.

Nu-s femei ce nu-s geloase
Şi nici peşte fără oase;
La femei nu renunţăm,
Nici la peşte să-l mâncăm.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosi şi ziua nunţii. Cununia se făcu cam pe sub ascuns. Apoi, puindu-se porcul cu soţia sa într-o căruţă împărătească, porni la dânsul acasă. Pe drum trebuia să treacă pe lângă un noroi mare; porcul porunci să stea căruţa; se dete jos şi se tăvăli în noroi, până se făcu una cu tina, apoi, suindu-se, zise miresei să-l sărute. Biata fată, ce să facă? Scoase batista, îl şterse niţel la bot şi-l sărută, gândindu-se să asculte poveţile tatălui său. Când ajunseră acasă la porc, care era într-o pădure mare, se şi înseră. Şezură niţel de se odihniră de drum, cinară împreună şi se culcară. Peste noapte, fata împăratului simţi că lângă ea era un om, iară nu un porc. Se miră. Însă îşi aduse aminte de cuvintele tătâne-său şi începu a mai însufleţi, plină de nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Porcul seara se dezbrăca de pielea de porc, fără să simtă fata, şi dimineaţa, până a nu se deştepta ea, el iară se îmbrăca cu dânsa. Trecu o noapte, trecură două, trecură mai multe nopţi şi fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-său ziua este porc şi noaptea om. Pasămite el era fermecat, vrăjit să fie aşa. Mai târziu începu a prinde dragoste de dânsul, când simţi rodurile căsătoriei; atât numai se mâhnea că nu ştia ce o să dea lumii peste câteva luni. Când, într-o zi, văzu trecând pe acolo o babă cloanţă vrăjitoare.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcătosul

Un păcătos nu iartă pe nimeni,
nu se iartă nici pe sine,
în această lume fiecare iertare
se face de cel cu har
de aceea el îşi ascunde intenţia
şi faptele uită vorbele.

Pe drumuri bătătorite aşteaptă răul,
pornirea nefirească,
o cădere la pământ
de unde nu se mai ridică om.

În spatele său stăpâneşte întunericul,
ochii nu mai au ţintă
doar un blestem vine din interior
şi produce dispreţ
în care se pierde fără să vrea.

Lumina pare o anihilare duşmană,
să-şi caute mijloacele,
numai Dumnezeu mai poate face ceva
dacă nu e prea târziu.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut-o foarte bine. A jucat la Teatrul Metropolis "Peşte cu mazăre". A fost ultimul spectacol pe care l-a jucat şi în onoarea domniei sale m-am decis ca Sala Mare să se numească Sala "Olga Tudorache".

citat din George Ivaşcu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!