Trăsăturile de caracter permanente sunt prelungiri neschimbate ale instinctelor originare, sublimări ale instinctelor, sau formaţiuni reacţionale împotriva lor.

Sigmund Freud în Caracterul şi erotismul anal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că civilizaţia a fost formată sub presiunea exigenţelor vieţii cu sacrificarea instinctelor.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prototip al genului comic, putem considera nonsensul comic aşa cum este produs de candidaţii care se prezintă nepregătiţi la un examen; mult mai dificil este însă să găsim un exemplu simplu privitor la trăsăturile de caracter.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea admite că, într-un mod cu totul asemănător copiilor, umanitatea în ansamblul ei trece, în cursul dezvoltării ei milenare, prin stări analoage nevrozelor şi anume din aceleaşi cauze, pentru că în timpurile ignoranţei şi debilităţii ei intelectuale, numai prin forţe pur afective a reuşit ea să realizeze reprimarea instinctelor, indispensabilă vieţii în comun a oamenilor. Sedimentul acestui incident represiv, petrecut în preistorie, a impregnat pentru multă vreme civilizaţia.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavii de nevroză obsesională sunt preocupaţi fără întrerupere de durata vieţii şi de posibilitatea morţii altor persoane. Tendinţele lor superstiţioase nu au alt conţinut şi probabil nici altă origine. Înainte de toate, ei au nevoie de posibilitatea morţii, pentru a-şi putea rezolva conflictele proprii. Una din trăsăturile lor esenţiale de caracter este aceea de a fi incapabili de a se decide în probleme de dragoste. Ei încearcă să întârzie toate deciziile şi ezitând în alegerea unei persoane sau a măsurilor de luat împotriva acestora, ei imită vechiul tribunal imperial german, al cărui procese se terminau, în general, înainte de judecată, cu moartea părţilor adverse.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comicul apare mai întâi ca o descoperire involuntară în cadrul relaţiilor sociale ale oamenilor. El este descoperit în mişcările, formele, acţiunile şi trăsăturile de caracter ale oamenilor: la început, probabil, doar în însuşirile lor fizice, pentru ca mai târziu să fie descoperit şi în însuşirile psihice, respectiv în manifestările acestora.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A intervenit poliţia pentru liniştea spiritelor. Pardon, a instinctelor...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza apare doar când există un conflict între dorinţele libidinale şi acea latură a psihicului uman pe care o numim "eu", expresia instinctelor de autoconservare a individului, eu care este totodată şi sediul idealurilor pe care acesta şi le-a propus. Un astfel de conflict patogen ia naştere doar când libidoul tinde să se angajeze pe căi şi spre scopuri pe care eul le-a depăşit şi repudiat de multă vreme şi care sunt deci interzise pentru viitor; libidoul manifestă asemenea tendinţe dacă îi este refuzată o satisfacţie conformă cu idealurile eului. În acest mod frustraţia, privaţiunea de o satisfacere reală devine condiţia principală, deşi nu singura, pentru delanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea nu poate veni din dorinţa de pace, ci de la suprimarea instinctelor de război.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta este certamente înălţătoare, însă diletanţii, cabotinii se adresează instinctelor primare.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul subjugat instinctelor primare nu mai gândeşte lucid când vede o femeie în costum... translucid.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiilor lor cu conştiinţa şi cu refularea li se corelează problemele ulterioare, de primă importanţă în psihologie, cărora trebuie să li se amâne soluţia pînă în momentul în care se va ajunge, prin analiză, să se lămurească originea câtorva alte formaţiuni psihopatice precum simptomele isterice şi obsesiile.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e ca un arbore, cu rădăcinile în solul aprig al instinctelor, dar cu coroana urcând până-n azurul celor mai pure frumuseţi.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoric este dificil de dat o definiţie a ceea ce, convenţional, este numit "caracter"; totuşi poate fi remarcat faptul că acesta din urmă poate fi atribuit eului în mod univoc şi am putut cunoaşte câţiva dintre factorii care îl determină: în primul rând transformarea vechii instanţe părinteşti în supra-eu, fapt care este de departe cel mai important şi cel mai decisiv dintre toate, mai târziu identificarea cu părinţii sau cu alte persoane influente, apoi încă alte identificări care sunt reziduurile relaţiilor obiectuale abandonate. La toate acestea se adaugă formaţiile reacţionale care îşi joacă întotdeauna rolul în formarea caracterului şi pe care eul le acumulează prin mijloace mai normale, mai întâi în refulările sale şi mai apoi când el respinge impulsiunile instinctuale indezirabile.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere al structurii, Armata se deosebeşte de Biserică, prin faptul că ea se compune dintr-o ierarhie de formaţiuni succesive: fiecare căpitan este, în calitate de şef, tatăl companiei sale, fiecare subofiţer – tatăl grupei sale.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar libertatea nu înseamnă libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trăirea în hazard şi în eventual.

Mircea Eliade în Oceanografie (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţiilor ideilor latente ale visului cu conştiinţa şi cu refularea li se corelează problemele ulterioare, de primă importanţă în psihologie, cărora trebuie să li se amâne soluţia pînă în momentul în care se va ajunge, prin analiză, să se lămurească originea câtorva alte formaţiuni psihopatice precum simptomele isterice şi obsesiile.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu răspunzi doar instinctelor tale...

dacă femeea aleasă nu e a ta
dacă bărbatul de-alături nu e acel
tu insuflă-ţi că poţi trăi fără ea
iar tu- că mai poţi fără el

oricum, în viaţă vor mai fi şi alte femei
oricum, alţi bărbaţi simultan te-or iubi
tu insuflă-ţi un val de constante idei
că viaţa-i schimbare în orice n-ar fi

şi dulceaţa iubirii o afli sorbind
apele reci din mai multe izvoare
Universul răspunde la toate cu jind
prin noul plăcerii şi vechiul ce doare...

aruncă în lături gelozii şi tristeţi
şi unicul-unica- uită -i în ceţuri
azi viaţa-i mai lungă şi vin dimineţi
când îţi vine să zburzi ca un mânz fără hăţuri...

iar adulteru-i plata oferită de toţi
pentru resentimentele noastre banale
demonstrând Universului că încă mai poţi
Tu răspunzi doar instinctelor tale

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă visele reale trec drept formaţiuni imprevizibile, lipsite de reguli, ce să mai spunem atunci despre reproducerea liberă a acestor vise, în planul ficţiunii?! Numai că în viaţa psihică există mult mai puţină libertate şi arbitrar decât suntem noi înclinaţi să credem; poate chiar deloc.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!