În tragica noapte
E noapte-adâncă-nspre ecouri.
Satul zace singur, mut...
Când din cer, de printre nouri
O stea aprinsă a căzut.
Fierbea în depărtare cerul
Înfășurat cu-n val de ceață.
Maestrul îndrăgit Vieru
Neștiind s-a stins din viață.
În viața sa de înainte
A meditat un gând ce nu-i.
Descria în dulci cuvinte
Lumea cea din jurul lui.
Și nimeni nu ar fi crezut
Că anume-n astă noapte
O lume ce a cunoscut
A-nchis pe veci sub pleoape.
Vin astăzi mii de cititori
Care-i cunosc bine scrisul
Și sufletu-i urcat în nori
Le ascunde tainic plânsul.
Va traversa mai mari granițe
Visu-i după moarte,
Multe școli și grădinițe
Numele-o să-i poarte,
Dar cartea sa o să rămână
Să cucerească universul
Ca și limba cea română
Ca și Eminescu!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre școală
- poezii despre tragedie
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
Citate similare
Tu
(pentru Grigore Vieru)
Tu, măreț poet al neamului român,
Ma faci sa imi doresc aicea să rămân.
M-ai învățat să iubesc in lume ce-i frumos
Graiul, plaiul si sfatul mamei luminos
Si a rămas în urmă ta
Nemuritoare slova veche
Când dau in floare liliecii,
Apari pe cer, o Alba stea.
Acel Luceafăr des cântat
Ce seri întregi îl tot privesc,
Si un gând răsună neîncetat:
Tu frate ești cu Eminescu.
Privesc sus, in serile târzii
Si parca as vrea la cer puternic să mai strig
De ce ne-ai părăsit pe toți în frig?
Si oare când o sa revii?
Dar cartea ta o să rămână
Sa cucerească universul
La fel ca limba cea română
Si ca mărețul Eminescu.
Si visul tău născut din soare
Triumfător, far' de hotare
Cu dragoste umpluta-i cerul
Așa ai si rămas, Vieru.
poezie de Catalin Sibireac (2019)
Adăugat de Catalin Sibireac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre iubire
- poezii despre România
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre sfaturi
- poezii despre poezie
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Limba mea română
Vorbește lumea că ești limbă sfântă
Și că în tine lacrimile cântă,
Că ne-ai legat pe veci de rădăcină,
Să ne întoarcem, să luăm lumină!
Vorbește lumea că ești leagăn care
Ne urcă și coboară la izvoare,
Mireasmă dulce-a florilor de măr
Ce ne aduce-n suflet adevăr...
Căci de te-aude-n jurul său, românul,
Oriunde-ar fi, simte în nară, fânul,
Parfumul crud al ierbii, fin, cosite,
Cu brațe de țăran, neobosite...
Vorbește lumea despre puritate,
Despre balade, doine, despre toate
Ce pot să le exprim atât de bine,
Cu tine-n gând, râzând, plângând cu tine...
Vorbește lumea de melancolie,
De muzică și ritm în poezie,
Despre mândria de-a te ști slăvită,
De toți de-un sânge și de-un grai, iubită.
Vorbește lumea, și ce bine face,
Fiindcă în lume, gândul meu de pace
E dus doar în cuvinte, să rămână,
Mereu duioasă, limba mea română!
poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țărani, poezii despre vorbire, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Așa ai și rămas
O umbră albă din izvoare
Se nalță lin, tremurător...
Și-un gând îmi vine-ncet în zbor
Un gând cu lacrimi de iertare.
Și zile mor în ori târzii,
Și zile nasc din vis de veci...
Cum ai putut așa să pleci?!
Cum ai putut să nu mai vii?!
Dar a rămas în urma ta
Nemuritoare pe toți vecii,
Când dau în floare liliecii
Nuanțe magice de stea.
Acel Luceafăr răsărit
Ce seri întegi îl tot privescu,
Și-un gând, răsună-n infinit:
Că frate ești cu Eminescu.
Privesc la cer în seri târzii
Și parc-aș vrea măreț să strig:
Unde te-ai dus atunci, nea Grig,
Și oare când o să revii!?
Și visul tău născut din soare
Cu dragoste umplut-a cerul.
Așa ai și rămas Vieru,
Triumfător, făr' de hotare.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre infinit sau poezii despre iertare
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre stele, poezii despre stejari, poezii despre sculptură, poezii despre privighetori, poezii despre limba română sau poezii despre limba maternă
Am crezut în stele
Lumina zâmbetului tău
Să trăiască-n veci mereu
Și să te aducă - zbor
la mine.
Fie noapte, fie zi,
Fie ora care-o fi,
Eu să fiu precum am fost
cu tine.
Căldura stelelor du sus
Într-o noapte te-au adus
Să revii la pieptul meu,
iubire.
Să-mi șoptești cuvinte dulci,
Înapoi să nu te duci,
Dar n-ai venit, și toate-au fost -
dezamăgire.
Lacrimi am vărsat în piept,
Chiar și azi te mai aștept,
Dar ai uitat de fața mea
'ntristată.
Telefonul îl privesc
Și o lacrimă trezesc -
Probabil nu mă vei suna tu
niciodată.
Nu mai am la ce să sper,
Nu mai am ce să-mi mai cer,
M-ai uitat pentru dutara
de o viață,
Însă noaptea a trecut
Cu dorință să te uit,
După vis îmi reapare-o
dimineață.
Iarăși te-am văzut zâmbind,
Cu-n zâmbet dulce ca oricând,
Însă te-a întâmpinat
cu lacrimi grele.
Știu acum că m-am trădat,
Pe-o clipă tu nu m-ai uitat,
Însă plâng că am crezut
în stele.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre lumină, poezii despre trădare, poezii despre trecut sau poezii despre telefon
O stea (dedicată lui M. Eminescu)
O stea din zări cu forfotă cerească
Coboară raze blânde spre pământ
Și prinde-n vis vertiginos să crească
Păstrând eternitatea prin cuvânt.
Talazuri mari prin ape înghețate
Se nasc din infinit unde dispar,
Dar vorba sa din vremi poate uitate
Inundă nesfârșirea unui dar.
Luceafăr s-a născut pe bolți albastre...
Prin vis, prin dor, prin pașnic legământ
Și magia albă-a nemuririi voastre
Prezentă e și astăzi în cuvânt.
Multe veri vor plânge și vor ninge ierni,
Timpul o să treacă, timpul o să vină,
Însă pasiunea ochilor eterni
Va fi la fel de mândră și de fină.
O să se nască stele infinite
Când zi cu noapte galeș se îngână
Și când puterea ta prin dulci cuvinte
Va fi mereu a cerului stăpână.
Un vis firesc te naște mai aproape
De-acele lumi ce veșnic ne despart.
Tu strălucești tăcut, fără de moarte,
Iar vocea ta e-n inime ce bat.
Zidit în zarea albă-a veșniciei
Coroana ta e-n gânduri ce mă-nec,
Vei fi mereu părinte-al poeziei,
Nemuritor în mii de ani ce trec.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre vară, poezii despre uitare sau poezii despre tăcere

Limba română
Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!
Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.
Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.
poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre mândrie sau poezii despre mamă
Aș vrea să mor
Aș vrea să mor...
O, Doamne, ce-aș mai dori să mor,
Să scap din astă lume,
De chinuri și de dor,
Căci dacă aș muri...
Poate ar fi mai bine,
Că nu m-aș chinui
Și n-aș mai ști de nimeni.
Însă judecând...
Un lucru nu mă lasă:
E greu să te desparți
De viață, că-i frumoasă!
Și-apoi, ceva mai este...
Dac-ai murit - tu știi
Că niciodată-n lume
Nu ai să mai învii.
Mai bine ai trăi
O viață de povești,
Căci pentru a muri
Tot timpul dovedești...
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre frumusețe sau poezii despre dorințe

O stea s-a stins
(In memoriam, PETRICĂ MÎȚU STOIAN)
O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu știu de-oi mai putea să cred în bine,
Îmi simt Inima pustie și seacă!
Cerul e-acum mai gol, țara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viață? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!
La ce bun să înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu și nu știi cum
Să mai distingi un fleac, de ce contează!
Oricât aș vrea de optimist să fiu,
Legile vieții nu le-oi intelege;
Cum poți să mori, când ești atât de viu?
Ce moartea strică, nimeni nu mai drege!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre salvare, poezii despre optimism sau poezii despre legi
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
Aș vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aș vrea să fiu grădina
Ta cu trandafiri.
Aș vrea să fiu o stea
S-răsar de după nori...
Ce multe, multe-aș vrea
O viață în culori!
Aș vrea să fiu un soare
După cum și ești,
Aș vrea să fiu o floare,
Aș vrea să mă iubești!
Aș vrea să fiu gherghina
Pe care o miroși,
Aș vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoși!
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă sau poezii despre ochi

În limba română
Fratelui ucrainean de
crez și suferință Ion Dumeniuk,
căzut în marea bătălie pentru limba română din Basarabia
De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor zbor,
Îmbrăcat ca ascetu',-n târsână,
Îmi voi pune-n boccea o baladă și-un nai
Să m-aline în limba română.
Lângă mare de-o fi să mă fure-ntr-o zi
Din genunile apei vreo zână,
Pizmuiți-mă, frați, ori destinu-mi deplângeți
În duioasa mea limbă română.
Când s-a da la hotare bătălia cea mare
Și-oi sta scut pentru-a Țării țărână,
Voi urați-mi să vin nu pe scut, ci cu scutul
Și doinind tot în limba română.
De va fi să-mi trădez al strămoșilor crez,
Nici o urmă de-a mea nu rămână:
Ochii dați-i la corbi, leșul dați-l la câini,
Blestemați-mă-n limba română.
Iar de fi-va să cad lângă cetini de brad
În vreo luptă cu lifta păgână,
Prohodiți-mă, frați, după legea lui Crist,
Cu Aleluia în limba română.
poezie de Nicolae Mătcaș din Surâsul Giocondei (1997)
Adăugat de Maria Hadârcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre suferință sau poezii despre prăpăstii
În-credere
Am crezut în fericire
înainte ca Destinul să-mi răscolească dezamăgirea.
***
Am crezut în speranță
Înainte ca Viața să mă-nvețe ce e singurătatea.
***
Am crezut in iubire
Înainte ca Vântul să-mi îndoaie așteptările
***
Am crezut in destin
După ce Plânsul și-a spus povestea.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, citate de Lucreția Ionescu Buiciuc despre viață, poezii despre singurătate, citate de Lucreția Ionescu Buiciuc despre iubire sau poezii despre fericire

Glossa celor plecați
Pâlpâie fulgere-n suflet,
Tunet brăzdează pământul
Și lumea-i jale și vuiet,
Plâns de dureri așternutul.
Ne apasă doruri multe,
Prunci în lumea largă pleacă,
Nimeni plânsul să ne-asculte,
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă.
Pâlpâie fulgere-n suflet,
Verbe, în văpăi se-nalță,
Al durerii noastre cântec,
E-un vulcan ce prinde viață.
Ce sfielnic trece vântul
Pe arzândele ogoare!
Ni s-a sărăcit pământul
De cenușa din osoare.
Tunet brăzdează pământul,
Vocea lui Iisus coboară.
Gol ca-n suflet e mormântul
Și furtună e-n afară.
Ninge fluturi de mătasă
Din frântura de credință.
Fie-ți ființa iar miloasă,
Ca o candelă aprinsă!
Și lumea-i jale și vuiet,
Plătește cu boli și ură...
Cerul nu cunoaște zâmbet,
Timpul nu are măsură.
Stânci în suflete se-nalță,
Toți luptăm spre a avea,
Apoi, sărăciți de viață,
În urmă le vom lăsa.
Plâns de dureri e așternutul...
Iisus prin noi s-a răstignit
Și-nsângerat este pământul.
Din neam în neam, s-au risipit
Atâtea seminții prin care
S-ar fi plătit greul păcat
Și lumea toată-nsângerare
Prin viața însăși a lăsat.
Ne apasă doruri multe
Dor de prunci, părinți și frați.
Plânsul nu vor să-l asculte
Cei mișei și cei bogați.
Până dincolo de zare
Cerul s-a-mpărțit în umbre,
Rana, azi, în suflet doare...
Ce folos pietrele scumpe?!
Pruncii-n lumea largă pleacă,
Au uitat de Dumnezeu.
Alte griji pe umeri poartă!
Doar atunci când le e greu
Văd Golgota. Văd Iisusul
Blând și bun și iertător,
Doar atunci li-i rană plânsul
Și se-ntorc la casa lor.
Nimeni plânsul să le-asculte
Nu-i, căci toți s-au risipit.
Cruci bătrâne, chipuri slute,
Înainte-le-au sosit.
Sterp ca praful din uliță,
Satul, azi s-a arătat.
Doliul flutură-n portiță...
Plânge un bătrân pe prag.
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă,
Nimeni plânsul să-i asculte.
Dumnezeu, deodată, pleacă
După inimile frânte.
După prunci fără de tată,
Ori părinți fără copii...
Dumnezeule, îi iartă!
De-acum nu-i mai osândi!
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă
Nimeni plânsul să le-asculte.
Pruncii-n lumea largă pleacă,
Ne apasă doruri multe...
Plâns de dureri așternutul
Și lumea-i jale și urlet,
Tunet brăzdează pământul,
Pâlpâie fulgere-n suflet.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre durere sau poezii despre bătrânețe
Dincolo de sacrificiu
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... să-ți port demn nume... să nu moară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre simțuri, poezii despre sacrificiu sau poezii despre pericole
Ave Maria
Nimic din tot nu ne mai place
Și ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Semnăm tratate pentru moarte
Și mii de morți sunt mărturia
Când însăși viața ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și nu mai punem preț pe carte
Și am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din șoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Tristețea la tot pasul zace
Omul își uită bucuria
Când însuși Dumnezeu azi tace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Și Lumea toată își împarte
În mii de lacrimi tragedia
Dar când speranțele-s deșarte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
De circ avem mai zilnic parte
Dar tragică ni-e comedia
Când clipele sunt visuri sparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
Nu-i strop de liniște în lume
Și păcălim democrația
Iubirea nu mai are nume
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?
În mersul lumii crud, rapace
E sfântă numai liturghia
Din ea se naște-un gând de pace
Spre cerul pur. Ave Maria!
poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri

O noapte în amurg
O noapte în amurg
În sufletul unui demiurg,
Trist și solitar,
Înecat în propriul amar.
Sub vatra lunii,
Se întrezăresc mii și mii
A stelelor făclii.
Sub umbra unui tei,
Cu al său condei,
Schițează în linii ample,
Potretul unui tinere doamne.
O viață boemă,
Simplă și lejeră,
O extravaganță
De înaltă manieră,
Într-o lume atăt de mizeră.
Ea, o perfecțiune întruchipată
În capodopere de artă,
O naturalețe infantilă
O privire docilă,
Un zâmbet inocent,
Un cutum evident,
Involuntar, inert.
Ochii ei de un albastru pur,
Sclipiri de stele în amurg.
Stele care nu se vor stinge vreodată,
Rămân și parcă așteaptă,
Să-i mai privesc măcar o dată,
Să mă scufund, iar in albastrul lor,
Albastrul cerurilor,
Să-i privesc cu dor.
Zâmbetul ei gingaș și surâzător,
Mi-a adus soarele,
Când eu aveam doar nori.
Mi-a alinat sufletul
De atâtea ori..
Parfumul ei nu s-a șters,
Îl simt ca și atunci;
Cu note florale și arome dulci,
Ce mă-mbie la visare,
Și la o profundă contemplare.
Mă jucam prin părul ei adesea,
Iar ea îmi zâmbea.
Îi șopteam cuvinte dulci
Și soapte de iubire,
Ne promiteam,
Că nu ne vom gandi,
Vreodată la desparțire.
În astă noapte de amurg
Sunt stele care se sting.
Nu mă mai așteaptă,
Ca și altădată,
Să-i mai privesc,
Măcar o dată
Și să-i uit.
O noapte în amurg,
În sufletul unui demiurg,
Rătăcit în intunericul obscur,
Fără al ochilor albastru pur,
Sub al lunii abajur,
Singur și confuz.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre înălțime sau poezii despre tinerețe

Jurnal în jurul inimii
Albastru de Voroneț
albastru de Română
singur printre poeți
cu cerul pe mână
Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede
Albastru de verde
singur printre poeți
și Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneț
Albastru de Română
un clopot pe strună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre inimă, poezii despre curcubeu, poezii despre Voroneț sau poezii despre Ceahlău
Eminescu nu doar s-a folosit în modul cel mai judicios de limba română pentru a crea capodopere, ci a creat limbă nouă. Întocmai cum sculptorul modelează piatra pentru a scoate din ea forme și suflet, tot așa Eminescu și-a muiat pana în creuzetul plin cu dulci cuvinte românești pentru a modela și a îmbogăți mai apoi limba neaoșă românească.
Mihail Mataringa (6 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate despre suflet, citate despre sculptură, citate despre limba română, citate despre cuvinte, citate despre arte plastice sau citate despre Mihai Eminescu

Uimiri
Acum, după ce ne-am cunoscut
Pentru mine altă lume nu există,
Căci cu tine viața a reînceput
Și din nou nu mi se pare tristă.
Cerul nesfârșit nu are nori
Ziua e cu soare, noaptea e cu stele,
Mă simt așa de bine iar în zori
Căci te am pe tine printre ele.
Văd în jurul meu doar flori
Sufletul mi-e plin de noi uimiri,
Inima-i cuprinsă de fiori
Scăldată-n miros de trandafiri.
poezie de Mihai Leonte (iunie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre existență
Cuvinte dulci,cuvinte flori (soției de 8 Martie)
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
Cu mult drag îți dăruiesc,
semn că încă te iubesc.
Cuvinte dulci, cuvinte flori
pornite din inimioară,
Am să rostesc de multe ori
și în astă primăvară.
Iar din suflet îți doresc
multă, multă sănătate.
Ca florile când înfloresc,
de lumină să ai parte.
Acum, mai mult ca altădată
cu nostalgie-mi amintesc,
Cum te iubeam când erai fată.
La fel și astăzi te iubesc.
De 8 Martie, în zori,
cuvinte dulci, cuvinte flori,
le voi rosti de mii de ori.
Te-îmbrățișez și te iubesc
cu mult mai mult ca-n tinerețe.
Azi sincer îți mărturisesc
Iubirea n-are bătrânețe.
poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre sănătate, poezii despre soție, poezii despre sinceritate sau poezii despre primăvară