
Vârsta a treia - binecuvântare sau blestem?
- Fetița mamei, fii te rog cuminte!
Te bucuri tu c-o să te ia cu acte,
Dar asta-i "profanare de morminte".
- Mormânt, mormânt... dar ce de artefacte!
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Profesionistul și pensionarul
Agățat" fiind prin centru,
Cred c-a procedat cuminte,
Dând-o-n judecată pentru
"Profanare de morminte!
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor de nădejde
Operat de apendice
N-are voie să ridice.
Noroc de fetița sa
Că-i ridică... pensia.
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te bucuri de trandafiri și de parfumul lor plăcut, când îi primești în brațe, nu pe mormânt.
Dumitru Delcă (20 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimburi economice cu rușii
Între-a noastre state,
Asta-i protocolul:
Noi le dăm bucate,
Ei ne iau petrolul.
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Aleea Nemuritorilor, mormânt lângă mormânt.
aforism de Josip Margeta din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

- mormânt
- Orice mormânt e un strigăt.
definiție aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Program rabla
Un dosar cu multe acte.
Extras dintre artefacte.
distih de David Boia (21 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată... cu greutate
Ăștia iar mă trag pe sfoară!
Lumea asta-i tare rea.
Cum să fie ea "ușoară"
Când, de fapt, e-așa de grea!
epigramă de Valeria Moroșan (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe mormânt
Cuminte, dar intransigent,
Zac liniștit în groapa mea.
O, trecător fii mai atent,
Nu da și-n ea!
epigramă de Nicolae Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe mormânt
Cuminte, dar intransigent,
Zac liniștit în groapa mea.
O, trecător, fii mai atent
Nu da și-n ea!
epigramă de Nicolae Petrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei, de 8 Martie
Mamei, de 8 Martie
Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că de moartea vicleană e răpită.
În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!
De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.
La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.
Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă,
Că măicuța mă iubea ca Dumnezeu.
Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.
Dorul de mamă stârnește furtună
În inima de tristeți inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.
Autor Maria Filipoiu
7.03.2016
poezie de Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul străbunilor uitați
Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită,
Ei n-au spus nici un cuvânt,
Că pe glie-i iarbă încolțită.
Făcut-am cu ei legământ,
Că vrerea le va fi-mplinită...
Pe a străbunilor mormânt
Rămas-a iarba necosită.
Uitat-am acel jurământ,
Alte gânduri ne-au dat ispită
Și nu ne-am ținut de cuvânt.
Iată! Iarba-i mare, veștejită
Pe a străbunilor mormânt...
rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-au vândut românii țara,
Pentru bani de buzunar,
În mormânt se-întorc străbunii,
Jertfa lor, aruncată ca un zar.
catren de Valeria Mahok (7 mai 2010)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte pe mormânt
Te-am căutat printre morminte,
Să te readuc la viață,
Dar nu știam că noapte am în minte,
Iar în inimă doar gheață.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șireata
Viorica, fata mamei
Cea cuminte și curată,
Și-a făcut, mâncând cireșe,
Pe furiș, pe șorț, o pată.
Și-acum stă-ntr-un colț și plânge:
"Doctorul e vinovat
Și c-o să mă certe mama,
Și că șorțul l-am pătat!"
Mama intră-ncet pe ușă;
Ea tresare și-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.
- De ce plângi, fetița mamei?
- Plâng că doctorul ți-a spus
Să nu-mi dai deloc cireșe,
Și tu în dulap le-ai pus...
- Și tu plângi din lăcomie?
Ce rușine!...
- Să mă ierți!...
- Bine, dar să fii cuminte...
- Nici de șorț nu mă mai cerți?
- Care șorț? întreabă mama...
- Uite, ăsta: l-a pătat
Lăcomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Salubritate
Și noi așa ne-am învățat,
Să fim salubri și cuminți,
Să facem, zi de zi, curat,
Și de gunoi, și de părinți.
Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
Eu port stigmatul marii vini
Și semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, și-acolo i-am lăsat.
Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.
Ca o grămadă de gunoi
Și ca un coș de haine vechi,
Sunt aruncate dintre noi,
Aceste tragice perechi.
Civilizație de soi
În cel mai ordinar limbaj,
Salubritate și gunoi
Și javre la ecarisaj.
Gunoi voi fi, curând, și eu,
Copiii mă vor mătura,
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Apune soarele între maluri,
Vise între visuri se petrec în valuri,
Dar toate sfârșesc în mormânt.
Valeria Mahok (2 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu torța iubirii în mâini
Aș vrea să urc pe Muntele Măslinilor,
Să strig fierbinte tuturor
Că iubirea este un dar divin,
Sfidând a ei fire curată
Vom plăti și dincolo de mormânt.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea refuz să cânt cântecelul acela cu "la mormânt eu nu vreau lacrimi", lălăit cu atâta ațâțare de oameni pe care alminteri îi iubesc și îi duc în mine oriunde sunt, dar, dragule, simți tu ce-i ăla mormânt? De pilot? Ce e sub pala aceea de elice înfiptă în pământul cimitirului militar? Știi tu efectiv ce e acolo? Glorie, uniforma bleumarin, cerul senin, vulturul de pe piept, tresele de la mâneci, toată fațada aceea cumplit de mototolită, dacă ar fi doar asta, da, aș cânta și eu de lacrimi și morminte. M-aș defula, în acel cântecel, poate am și eu nevoie... Dar acolo sunt aliniate de fapt vise frânte, ani care mai erau de trăit, glasuri de copii pustiiți pentru totdeauna și plâns de femeie tânără răsucită fierbinte noapte de noapte în patul acum prea lung, prea larg, și mai e ceva din fiecare dintre noi, lăsat perpetuu în fiecare groapă cu pală de elice deasupra. De asta nu pot să cânt despre morminte.
Doru Davidovici în V de la victorie (1987)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!