Nemulţumirea răposatului

Cum existenţa cea umană
E scurtă, dus eşti într-o zi
Şi-"acolo", spre-a nu flămânzi,
Se apelează la pomană

Astfel lui Gogu-a sa vădană,
Un praznic mare îi tocmi,
C-a fost avut, avea moşii...
Plecând, el îi lăsase-o rană

Şi soaţa, poate, din snobism,
Îl consultă prin spiritism
Iar Gogu supărat, din rai,
Îi reproşă pe-un ton patetic:
De ce colivă dulce-mi dai,
Nu ştii că fost-am diabetic?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supărarea jumătăţii

Soaţa lui s-a supărat,
Când i-ajunse la ureche
Calificativul dat,
De poet făr-de pereche.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele mortului

A murit beţivu-ăl mare
Şi acum a lui vădană,
Poate-n chip de răzbunare,
Îi dă apă de pomană!

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Teacă este mai presus de toate un bărbat practic. Lui nu-i trebuie din spiritism decât partea aceea care e folositoare: să te vindece de bătături, să-ţi mărească solda, să te avanseze fără examen, să-ţi facă, în sfârşit, ceva de folos. Altfel, la ce-i mai zice spiritism de pomană?

Anton Bacalbaşa în Moş Teacă (1893)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere legitimă

De există fapte sfinte
Şi femeia e umană,
De ce nu se dă, Părinte,
Niciodată de pomană?

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNUI NOROCOS DE ZIUA VĂDUVELOR

Ce noroc, cu o vădană
Care-i umple noaptea patul;
Oferindu-i des pomană
C-a fost leat cu... răposatul.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ar trebui să ştii ce-a fost, pentru că, în mare parte, tu eşti responsabil că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Eu?!
Lia: Da, tu... Pur şi simplu, m-ai provocat, tot privindu-ne, atât de insistent... Eu nu aveam de gând să procedez astfel, mai ales că nu era deloc corect faţă de Sid, nici faţă de mine, poate că... nici faţă de tine.
Lucian: Sid Kelso... La naiba! L-ai sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr ai făcut-o! Lia, îţi dai seama că din cauza asta m-am dat la o parte din calea voastră? De asta m-am retras, în toată perioada asta...
Lia: Din calea noastră?! Cum adică, Luci? Ce tot spui?
Lucian: Păi, eram convins că astfel ai vrut să-mi arăţi că eşti împreună cu el, prietena sau iubita lui, iar eu aş fi în plus, deci, să-mi văd de treaba mea, să vă las în pace, ceea ce am şi făcut. M-am retras, v-am lăsat în pace... Şi tot din cauza asta ţi-am cerut săptămâna trecută să nu mă mai cauţi, să uiţi de mine; de fapt, în realitate, tot eu încercam să uit de existenţa ta, să mi te scot din minte, ceea ce nu reuşeam deloc, mi-era imposibil. Off, Lia... De asta zic, am interpretat totul greşit, dar aşa mi-ai dat tu de înţeles, prin acel gest din seara aceea.
Lia: Nu, Luci, în nici un caz! Nu trebuia să înţelegi aşa ceva...
Lucian: Dar ce altceva?! Pune-te în locul meu şi gândeşte! Ce altceva aş fi putut înţelege?! La naiba! N-ar fi trebuit să fiu acolo! Blonda avea dreptate. Ar fi trebuit să-i dau ascultare, când mi-a propus să plecăm de acolo, înainte de a se fi întâmplat, dar eu, căpos ca de obicei, nici n-am vrut să o aud. În plus, m-am dat în spectacol, ca un prost, în faţa localnicilor prezenţi acolo, doar ai văzut cum am reacţionat atunci, dar nu m-am putut controla pe moment...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, d-nă?

Cine eşti tu d-nă? Să-ţi baţi joc de mine?
Mi-ai luat şi sora, mi-ai luat şi mama
Eşti o arţăgoasă si mereu vrei viaţă,
Sau poate bătrâni, sau copii în faşă?
Eşti meschină, d-nă, si ţe-ascunzi la faţă,
Crezi că nu te prind într-o zi la masă?
Voi negocia dreptul ce-ţi revine,
Chiar cu riscul meu într-o altă lume,
Dar să ştii, nebuno, că greşeşti amarnic,
Nu ai scopuri bune doar un drum în lume...
Ce ştii să mai faci? Ai tu mâini perfecte?
Ai doar o unealtă ţine-o, e pe bune!
Într-o zi anume vei pieri din lume
Dumnezeu va şterge existenţa ta
Vei plăti cu viaţa lacrimile scurse,
De la bieţii oameni ce-au trecut prin multe.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar fi o oroare să crezi că sentimentele se reproduc? Odată înmugurite, oare nu vor exista ele întotdeauna în adâncul inimii? Adorm sau se trezesc iar, după capriciile întâmplărilor vieţii; dar rămân acolo, iar existenţa lor modifică negreşit sufletul. Aşa încât, orice sentiment nu va avea decât o singură zi mare, ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă a celei dintâi furtuni.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
......................
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu cine eşti?

Eşti doar o frământare a timpului uitat,
sau eşti zeiţa care nicicând n-a abdicat
şi-a zeilor putere spre oameni o îndrepţi,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepţi?

Eşti o închipuire, eşti nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieşi din lumea-ţi verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?

Eşti poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălţimi,
înscrisuri ne-nţelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?

Fiica neştiută a unei energii
ce-n viaţa pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viaţa ce apare din marele mister?

Eşti marea mea-ntrebare, eşti o minune azi,
iar dacă eşti venită din cer sau dintre brazi,
din marile legende sau, poate, din poveşti
şi vrei să-mi fii iubită, răspunde-mi: cine eşti?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă adiere de vânt e viaţa omului. Existenţa umană, o veşnică furtună creatoare.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hitler a fost produsul, şi nu creatorul unei societăţi deja infestate. În orice caz, ar fi eronat să-l considerăm un antisemit oarecare. Ura faţă de evrei era obsesivă şi vindicativă şi i-a influenţat întreaga filosofie politică. Că el a fost în stare să o pună în practică, nu poate fi explicat decât prin circumstanţele singulare ale Germaniei postbelice: umilinţa de la Versailles, problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 şi 1929-1933. Într-o astfel de situaţie, Hitler a fost în masură să exploateze existenţa unei ostilităţi latente împotriva evreilor şi să o transforme într-o politică radicală a urii.

Geoff Layton în Germania: Al Treilea Reich (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întru voia Sa

Fost-am mare
şi mărirea m-a decăzut –
fi-va semn al smereniei.
Fost-am frumoasă
şi frumuseţea m-a urâţit –
fi-va semn al curăţeniei.
Fost-am bogată
şi avuţia m-a sărăcit –
fi-va semn al milosteniei.
Fost-am învăţată
şi raţiunea m-a depersonalizat.
Facă-se voia Sa!

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu c-au fost puţine

Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine
Acele vorbe-alese... şi-aş vrea şi-acum să-ţi spun...
Că visu-mi este-acelaşi... acelaşi vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi eşti trezire!
Nu pot fără de ochii-ţi, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre şi-un ţărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăţi de vieţi,
Un rug născut spre-a arde... şi-o singură vestală.
Au fost prin noi... şi frunze... şi toamne şi nămeţi,
Ne-au mai rămas memorii... şi-o ultimă petală...
Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter Neff: Dragă Keyes, probabil că ceea ce-ţi voi spune va suna ca o confesiune... Mie nu-mi place cuvântul ăsta, vreau doar să te lămuresc în privinţa unui lucru pe care nu l-ai văzut tocmai pentru că l-ai avut în faţa ochilor. Tu te crezi mare şef la creanţe, lupul cel rău al creanţelor... Poate că eşti. Dar hai să analizăm un pic creanţa Dietrichson... accident şi dublă despăgubire. A fost o vreme când erai foarte bun, Keyes, ai zis că n-a fost un accident... ai avut dreptate, n-a fost. Ai zis că n-a fost sinucidere... n-a fost. Ai zis că a fost crimă... ai avut dreptate.

replică din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

spiritism

Spiritismul este noua ştiinţă venită spre a revela omenirii prin mijloace de netăgăduit existenţa şi natura lumii spirituale şi legătura sa cu lumea fizică.

definiţie de Allan Kardec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

existenţa umană

Existenţa umană nu este o tragedie, ci o plictiseală.

definiţie aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

DUPĂ OBICEI

Vecina-i tânără vădană,
Dar de când şi-a-ngropat bărbatu',
Dă încontinuu de pomană
Ce i-a plăcut lui raposatu'.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia prietenului meu

Mă duc la parastas, căci o vădană
Împarte, generoasă, la pomană
Tot ce în viaţă soţul ei iubea:
Ţigările şi vinul... şi pe ea.

epigramă de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocosul

Vecina lui e o vădană
Ce noaptea des îi umple patul
Şi-i dă adesea de pomană
C-aduce mult../ cu răposatul.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!