Epigrama

Şarpele cu clopoţei
Îi e rudă bună,
De periculoasă ce-i,
Când din coadă sună.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Îndoieli nici nu încap!
Taina se deznoadă.
Geaba are mândru cap,
Dacă n-are coadă.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tenor cu şcoală

Înveţi de mic de te îndoi.
La ce ţi-e bună şcoala?
Când ai talent, treci de la oi
Direct la Scala!

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

- Ce-i iubita ta soţie,
De te freacă binişor?
Şi-o face cu măiestrie!
- E... tehnician maseur.

epigramă de Valeria Moroşan
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Băsescu

Marinarul, pe pământ,
Ştie numai una bună:
Peste tot seamănă vânt
Şi culege-apoi furtună.

epigramă de Valeria Moroşan (2009)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni vremea când şarpele îşi va muşca propria coadă.

aforism de Betty Marcovici (9 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Greceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Închid ochii. Vom trece prin stepa
Ocârmuită de regele morţilor.
În depărtarea mahrămilor grele de fir
Scrâşneşte lupul încătuşat.

Unde să mân? Hanul e îngheţat.
Şi sună argintul pe crengi, şi sună colinde,
Şi noi pribegim într-o mare tăcere
Până unde sfârşesc limpezimile.

Ehei! N-aţi rătăcit voi, cai adăpaţi cu rachiu?
Nu-i sania vis şi noaptea nu-i fum?
Clopoţei. Clopoţei. Clopoţei.

Tot vifor, zăpadă, tot crengi închircite pe drum.
Tot râde şfichiul zurliu.
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!

O ciută şovăită umblă pe furiş.
Pădurile sună, aerul sună.
Şi barba lui Şiuşilă
Fâşie aspru pe gheaţă.

Moş Pământul s-a învălmăşit în somn.
Noi trecem în grabă spre nu ştiu unde.
Moş Pământe! Moş Pământe!
Noi trecem în grabă spre nu ştiu unde.

Dă-mi mâinile tale din lemn de măr:
Vreau să mă pierd în grădinile lor.
Voi făuri omenirii un cântec al Preludiului
Şi-al unui Luceafăr nerăsărit!
A fi Bucurie, şi nu - devastat crepuscul.
Nu căutăm noi drumul pierdut?
Arcade cereşti şi moara de vânt

Sunt de-aici, de pe acest continent?
Le-a dus bătrânul Crăciun
Şi jocul e bun.
E-n fiece jucărie un iureş latent,
Un lăutar nevăzut
Şi-o horă cu paşi nevăzuţi, şi-i destul.
Clopoţei. Clopoţei. Clopoţei.
Ehei!
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!

Am trecut de ţara focului
Şi călătorim prin deşert
Până-n valea cu ceaţă.
Râurile Elivagar străbat zarea
În otravă, în pâclă, în scântei.

- Bună Ziua, Nistru, Nistru bătrânu.
Vântul bate apele de piatră.
S-aude, s-aude din cele patru dealuri
Dulăul Ghenarului şi răsuflarea peştelui...

Ehei!
N-aţi rătăcit voi, cai adăpaţi cu rachiu?
Nu-i sania vis şi noaptea nu-i fum?
Clopoţei. Clopoţei. Clopoţei.
Tot vifor, zăpadă, tot crengi închircite pe drum.
Tot râde şfichiul zurliu.
Ce vrăbii zglobii de metal! Ce sunet de chei!

poezie de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să meargă şarpele drept când e format aproape numai din coadă!

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basma curată

L-a acuzat vecinul, pe bună dreptate,
Dar s-a probat cu martori mai apoi,
Căţelul omorât cu bestialitate,
Fusese un căţel... de usturoi.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii măicuţei

Ochii măicuţei luminoşi
Când le-am putut simţi privirea,
Învăluindu-mă duioşi
M-au învăţat ce e iubirea.

Ochii ei blânzi şi zâmbitori
Ce mi-au vegheat copilăria
Curaţi ca roua de pe flori
M-au învăţat ce-i bucuria.
Ochii măicuţei visători
Călăuzindu-mi tinereţea
Străluminaţi de mii de sori
M-au învăţat ce-i frumuseţea.
Urmând credinţa din strămoşi
Ce astăzi o cinstesc şi eu
Prin ochii mamei cei pioşi
L-am cunoscut pe Dumnezeu.

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i viaţa

Ce-i viaţa, tot încerc să îmi dezleg...
O coadă la impozit şi dreptate
Acelor cu statul de slab şi bleg,
Iar u-no-ra gustări de antricoate.

Pe-aceia - foarte mulţi - îi înţeleg,
Nu ştiu, din porc, fasolea cum o scoate ;
Prea mult e pentru ei un porc întreg,
E-al lor şoriciul şi ce-atârnă-n spate.

Mai tot ce dobândesc e cu-mprumut
Şi "mâine" e mai mult decât departe
Când "mâne"-i este azi celui avut!
A-ce-ia au sumanul ros în coate...

"Ce-i viaţa" - de o viaţă mă frământ
( mi-s rumeni gărgăunii în tigaie ),
Căci"mâine"-le cel sigur e-n mormânt
Şi cont avem cu toţi făr-o leţcaie.

Noi, totuşi, ne trăim, fie ce-o fi,
În zori ne deşteptăm fără sfială
Să trecem pe răboj încă o zi.
Cu zâmbete-nmuiate în cerneală.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Da, plouă cum n-am mai văzut
Şi grele talăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plânsul şi când plouă!
Şi ce enervare pe gând!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, râzând..
Oh, plânsul şi când plouă!
Da, plouăşi sună umil
Că tot ce-i iubire şi ură
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plânsul şi când plouă!
Ce basme şi le spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
Şi cum să nu plângi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun?
Oh, plânsul şi când plouă!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele se mişcă ştergându-şi urmele lăsate folosindu-se de coadă.

proverbe albaneze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele până nu-l calci pe coadă, nu se-ntoarce să te muşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i viaţa

Ce-i viaţa, tot încerc să îmi dezleg...
O coadă la impozit şi dreptate
Acelor cu statul de slab şi bleg,
Iar unora gustări de antricoate.

Pe-ACEI ce-s foarte mulţi - îi înţeleg,
Nu ştiu, din porc, fasolea cum o scoate;
Prea mult e pentru ei un porc întreg,
E-al lor şoriciul şi ce-atârnă-n spate.

Mai tot ce dobândesc e cu-mprumut
Şi "mâine" e mai mult decât departe
Când "mâine"-i este azi celui avut!
ACEI au doar sumanul ros în coate...

"Ce-i viaţa" - de o viaţă mă frământ
(mi-s rumeni gărgăunii în tigaie),
Căci"mâine"-le cel sigur e-n mormânt
Şi cont avem cu toţi făr-o leţcaie.

Noi, totuşi, ne trăim, fie ce-o fi,
În zori ne deşteptăm fără sfială
Să trecem pe răboj încă o zi.
Cu zâmbete-nmuiate în cerneală.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiune

Trecut prin ciur şi prin dârmon,
Vorbind de şerpi şi de femei,
Prefer în braţe un piton...
Nu şarpele cu clopoţei!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurajări electorale

Când staţi bolnavi, flămânzi şi n-aveţi pâine,
Când duceţi traiul greu de azi pe mâine,
Când îngheţaţi de frig şi moartea vine,
Nu uitaţi dragii mei, să trăiţi bine!

epigramă de Valeria Moroşan (martie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnesol

şarpele cu clopoţei de smarald
cambrându-se peste umărul
ascuns în mătase
nu privi înapoi
te vei preface într-o statuie
de ciment poleit
până când prinţul pribeag
se va îndrăgosti
de privirea ta goală
mai bine muşcă din mărul otrăvit
şi nu uita să visezi
cum pădurea adormită
înfrunzeşte din nou

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea lenii

Unii-l cred încornorat,
Când Leana-i pe luncă.
El se simte uşurat,
C-a scăpat... de muncă.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţă

Când soţia s-a răstit:
"Ce cătai la ea sub fustă?"
Bietul a răspuns spăsit:
"Doar o cale... mai îngustă."

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragedia mărului

În ziua a şaptea,
Când şarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."

Surprins, şarpele, şi-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc şi, iată, cidru."

Şarpele a tras o înghiţitură bună
Şi s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut şi a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut şi şi-a desfăcut picioarele;

Apoi, a chemat şarpele şpanchiu
Şi s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga şi i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beţiei, a încercat să se spânzure în livadă.

Şarpele a dat-o pe explicaţii, smiorcăindu-se " Stai! Stai!"
Dar din cauza băuturii i se împleticea limba.
Eva a început să ţipe: "Viol! Viol,"
Lovindu-l în cap.

De-acum, oriunde apare şarpele, ea strigă:
" Iată-l, iarăşi vine! Ajutor! Vă rog, ajutor!"
Disperat, Adam sparge un scaun de propria căpăţână,
Iar Dumnezeu spune: " Sunt foarte mulţumit de povestea asta".

Şi toate se duc dracului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!