Sacoșa de criză
galop nebun drumul pierdut
tu scrii o carte pe care n-o publici
sacoșa de criză din patru republici
o jucau nebunii la barbut
dimineața rămăsese agățată pe schele
pe aici a trecut cândva Dochia
el lucrează la bursă tu lucrezi la Nokia
orașul este plin de sechele
destinul învârtește la macavelă
sclavii coborau dimineața în ham
lacrimile lunii prelinse pe geam
noi plătim fiscul cu aceeași cartelă
nimeni nu întreabă cum o mai duci
oamenii pe stradă vorbesc singuri
pentru picul de supă din linguri
cimitirele se umplu de cruci
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La început
la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor
salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine știe cui făceau în ciudă
dimineața bătătura era udă
și după ce am văzut care e șpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost
am fost
m-a mărginit necuprinsul orașului
atâta lume și singuratatea mea, țipând
de mult, cândva
m-am pierdut pe-o stradă, anonimă
o casă
un număr de nimeni știut
o cameră, un pat și o carte
pe-o pernă cu lacrimi
am căutat
dar nimeni nu m-a găsit
cineva a trecut pe strada mea fără număr
și-a șoptit
aici a stat cineva
poezie de Viorel Muha (septembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii la început
Oamenii la început
zburau pân' la azimut;
apoi și-au tăiat aripile singuri
și au căzut în niște ringuri
din care și azi se luptă să scape
acoperiți de mâzgă și ape
Aruncă noroi unul pe altul
și se trag în jos
că nimeni nu mai are timp
să privească înaltul
Marile puteri
joacă lumea la ruletă
la barbut, la biliard
ca la orice cafenea de pe bulevard:
Ele au cărțile, ele fac jocul
ele aprind focul!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, Soare
viața mă întreabă
-ce faci mai departe?!
zic -îmi văd de treabă
și de cioburi sparte
viața îmi șoptește
-cine-i omuleanul
care și iubește
și alin-aleanul?!
-zic că eu sunt dânsul
eu și nimeni altul
când îi șterg de plânsul
lacrimei bazaltul
viața iar întreabă
-unde-i neajunsul
bag într-o silabă
scurt ca ea răspunsul
nu mai are viața
nici o întrebare
-bună dimineața
dulcele meu Soare...
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Fotografia e ca pescuitul. Te duci dimineața și nu ai idee ce te așteaptă. Câteodată ai noroc și oalele pentru crabi ți se umplu cu homari. Alteori, te alegi cu nimic.
citat din Bob Croxford
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevăzută roata
cocorii desenați pe cer
fântânile lumii secară
o pasăre trece prin mine hoinară
și totul capătă un aer stingher
speranțe și frunze de nuc
în față un munte de var
uzanțele lumii dispar
și nimeni nu știe unde se duc
comisari de tablă umblă pe-ntuneric
lacrimile noastre nu ne mai ajung
în orașul cu numele ciung
noaptea se aude un hohot homeric
nimeni nu ne știe nimeni nu ne crede
ziua neputinței scadențele plata
cine învârtește nevăzută roata
adevărul milei ca un ied e
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața mohorâtă
Dimineața mohorâtă
Șade ca o babă hâdă,
Ce-a pierdut dinții aseară,
Coborând din cer o scară.
S-a împiedicat de nori,
Lăcrimând apoi în ploi.
Dimineața e urâtă...
Nici nu râde, nici nu cântă,
Nu valsează prin arini,
Nici pe câmpul cu ciulini.
Așteaptă bruma să cadă
Pe bostanii din livadă.
Dimineață fără glas,
Spune-mi ce a mai rămas,
Dintr-o vară ce-a trecut,
Și-o iubire ce-am pierdut,
Din albastrul cer senin,
Picătură în destin...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dor nebun de evadare
Ascult pierdut pădurea mea de șoapte
Un bir nedrept în fiecare noapte
Scadența care pururi înfioară,
La cap de pod mă străjuie o fiară;
Mă bântuie nebun un dor de ducă
Și-mi fâlfâie la geam ca o nălucă
Să fug din lume ca dintr-un tablou
Să fug de toți. Și să mă nasc din nou!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața cerului
Bună dimineața, cer senin,
Te-am găsit cândva într-o poveste,
Ai cernut iubire în destin
Și-ai înlocuit "a fost" cu "este".
Bună dimineața, cer pustiu,
Aruncat de-a curmezișul zării
Între "am fost" și poate "am să mai fiu"
Se răsfrâng săruturile mării.
Bună dimineața, om străin,
Ce privești cumva acuzator,
De albastru cerului senin,
Ieri mi-a fost și mâine-mi va fi dor.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te trezești dimineața, tu trebuie să te simți plin de entuziasm, știind că ziua îți va aduce nenumărate realizări. Este destinul tău să râzi și să fii plin de bucurie.
Rhonda Byrne în Puterea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Eroul" de Rhonda Byrne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dilemă
Ceaușescu în a lui "grabă"
A lăsat țara în schele...
Cei de astăzi se întreabă:
Cu ce umplem (noi sechele)
Blocurile ce stau salbă
Goale, sumbre, singurele?!...
epigramă de Constantin Enescu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
E ora cinci dimineața
E ora cinci dimineața
Și aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.
E ora cinci dimineața
Și soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe față
Și mă simt fericit!
E ora cinci dimineața
Și aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.
Iarba e cu rouă și soarele e pe cer.
Se naște o zi nouă
Și eu iubesc și sper.
poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni vorbind singuri pe străzi
Teribil!
nici măcar tragic,
doar teribil.
un trecător,
vorbește, singur, pe stradă.
are mintea rătăcită,
sau, poate nu.
cui o șopti?
cu cine se ceartă?
anapoda.
tristă alienare
altă eroare,
lumi paralele
fără podele.
mă întreb,
dacă n-am nimerit din greșeală,
în orașul acela,
de care nimeni nu a auzit,
în care oamenii recită pe străzi,
propria creație.
desigur,
total incert,
total nesigur.
dar cât neverosimil,
nici măcar tragic,
doar teribil.
dar dacă
și eu vorbesc singur
și nu este nimeni să mă audă?
nici măcar nefericitul,
care vorbește de unul singur,
pe strada cu Poșta.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii
Oamenii sunt
din ce în ce mai grăbiți,
merg pe stradă dând din mâini
și vorbind singuri,
viața ajunge de nesuportat
și mulți dintre ei se sinucid
în jurul nostru mizeria
este din ce în ce mai multă
și toată provine din interior
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am strâns dimineața
între gene avea polen
și-un pic de somn plutea
pe crengile ce băteau discret
la geam cu lemnul ușor
udat de ploaie ca-n lungi
sonde spațiale
mă furnica dimineața care a întins
frunzele cu degetele înghețate
să mă mângâie în singurătate
am strâns dimineața între buze
și i-am strigat cu sângele ce iriga
inima mereu îndrăgostită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, dimineața
Eu, dimineața, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineața, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineața, mă trezesc cu mine în patul meu,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că sunt un om ca toți oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre liniște
mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru
drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii
este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil
mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate
pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște
corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Parcă și florile din glastră
Vorbesc de desparțirea noastră
Și plâng mușcatele la geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și lacrimile se preling
Peste pervazul prăfuit
Și căt aș vrea să nu le ating
Și cât aș vrea să uit...
Aud cum frunzele se frâng
Sub lacrimile grele
Și cât aș vrea să nu mai plâng
Să nu mai plângă ele...
Dar plângem toate lângă geam
Căci am pierdut tot ce aveam
Și plâng și eu și florile din glastră
Acum la despărțirea noastră
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața mari orașe
Bună dimineața mari orașe
Oamenii ca niște depărtări
Aduceau mulțime de răvașe
Și la geamuri le-mpărțeau călări;
Bun venit cuvintelor pe care
Le primesc de sus, ca printr-un tub
Bun venit și celora de sub
Povara soartei fiecare
Casa mea deschisă tuturor
Recitesc și văd reversul
Pe când bate universul
Într-un cord interior.
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muză moartă
Contemporan cu mine e destinul,
Cel care mă ia la bani mărunți prin cafenele.
E mânios pe mine de la prima rană,
El crede că nu-l mai cunosc, și totuși,
Privindu-l în oglindă, e destinul...
Două dureri în aceeași rană,
Se lecuiau cândva pe aceeași pernă.
Iarna nu mai am flori în grădină,
Iarna nici creionul nu mai are mină.
Un trecător a poposit la ușa mea,
Spunea că e destinul meu de mai demult,
Venise plin de amintiri si speculări,
Mă îngrijora, și vrut-am să-l alung.
Contemporan cu mine e destinul, Cel care,
Spune că-n fața morții toți suntem la fel.
poezie de Daniela Vizireanu (25 decembrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!