Şomerul

Umblând în sus şi-n jos, pe bulevard,
A poposit la umbra unui gard
Şi-i trist, fiindcă nimeni nu-l întreabă
Dac-a mâncat, sau dacă are treabă...

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mormântul unui avar

Mai groaznic decât Mărunţelu,
În marea-i arghirofilie,
Şi-a cumpărat un loc la Bellu
Şi-i trist că nu-l dă cu chirie!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-se că nu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei să fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipseşti!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor să vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai ştie ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.

Rătăceşte, trist şi înlăcrimat, un ochi prin oraş.

poezie de Vasile Romanciuc (1997)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incomozi

Ăştia care n-au ce face
Nu-nţeleg când avem treabă;
E câte unul de nu tace
Nici când nimeni nu-l întreabă!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe bogat nimeni nu-l întreabă dacă are experienţă...

aforism de Corneliu Vornicu (15 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-Dacă (după Rudyard Kipling)

De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amâni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-nţelept,

De te te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,
Tu dându-le la dracu', poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un câştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărâre, plecându-te ca servii,
Când toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întâiul, dar niciodată om.

poezie de Kostas Varnalis
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă marinarul dacă poate trăi pe uscat, întreabă pasărea dacă poate fi fericită fără aripi, întreabă inima omului dacă se poate lipsi de emoţii.

citat celebru din romanul Lelia de George Sand
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încrezut

De nimeni nu mai ascultă,
Zice că e cel mai tare!
Vrând să facă treabă multă,
A făcut... o "treabă mare".

epigramă de Ion Ruse (1 august 2008)
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui beţiv

Pe drumul înspre cimitir,
Îi spuse soaţa: Vladimir,
E prima dată când, bastard',
Tu nu mai mergi din gard în gard!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (5 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, îmi ascund umbra

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a ierburilor,
Să mă converteasc în floare pe tulpină de lavandă,
Uşor, când adie vântul tot parfumul florilor,
Unui trup să-l daruiască, să fie a mea ofrandă.

Uneori, îmi ascund umbra printre cea a semilunii,
Să mă convertesc în raze, să mă scald în ochi de ape,
Legănând în dute-vino, valurile când nebunii
Se iubesc plutind aiurea, sărutându-şi buze, pleoape...

Uneori, îmi ascund umbra după fluturi singuratici,
Să mă convertesc în aripi, să zbor către vârf de munte,
Să ating cerul cu mâna, întrebând ai lui ostateci:
De acolo-nspre pămant, nu există nicio punte?

Uneori, îmi ascund umbra ca nimeni să n-o găsească,
Şi-i vorbesc, vorbesc întruna, până somnul mă cuprinde,
E singura ce m-ascultă, fără ca să îmi vorbească,
Mi-e fidelă pretutindeni, trupul, nici Morţii nu-l vinde!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea întreabă dacă ai o carieră, dacă eşti căsătorit sau dacă ai cumpărat o casă, de parcă viaţa ar fi un fel de listă de cumpărături. Dar nimeni nu întreabă dacă eşti fericit.

citat din Heath Ledger
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliţi
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriţi
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui şi-a nimănuia
dar creştinii-i cerşim umbra
în amin şi aleluia…

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui hoţ de treabă

Cum era un hoţ de treabă,
În tramvaiu-aglomerat
Pus-a mâna şi, în grabă,
A făcut prin genţi curat!

epigramă de Gina Zaharia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voal de ceaţă

Până şi ţeposul gard
Ce stă "drepţi" pe bulevard
Trecătorului să placă,
S-a-mbrăcat în promoroacă.

Zării-ntregi ce stau de faţă
Tăcută şi mai mult sură
I-a adus un voal de ceaţă
Şi-o mantie pe măsură.

Grâului ca nou-născut
Din armata seculară
Îi e pavăză şi scut
Şi-i aduce-o plăpumioară.

Lacului, cât e de mare,
O oglindă lucitoare.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui guvernant

După ce a avansat,
Toată lumea se întreabă:
"Cum ajuns-a om de stat
Că părea un... om de treabă"?!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare (la vârsta a treia)

Plaja-i rea, mă plictisesc,
N-am cu nimeni nicio treabă;
Damele ce mă privesc,
Doar de ceas mă mai întreabă!

epigramă de Aurel Cehan din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

Cum stai în rama şi te uiţi
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:
"Mă mai cunoşti, străine?"

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încurcă lume

Criticat, l-a prins mânia
Şi nedumerit întreabă:
"Cum nu-şi face datoria,
Când mereu se află-n treabă?"

epigramă de Geo Olteanu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prost bărbatul care crede că poate să păzească o femeie să nu-l înşele. Nimeni nu poate păzi o femeie de ispitele unui bărbat mai bine ca ea însăşi: nici soţul ei, nici socrii ei, nici părinţii ei, nici fraţii ei, nimeni, nimeni...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către chipul din oglindă

Cum stai în rama şi te uiţi
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi miraţi:
"Mă mai cunoşti, străine?"...

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

(Replică)

A fost un om ca orice om de treabă
Ca tine şi ca mine bunăoară,
Şi care niciodată nu se-ntreabă
Ce interes au oamenii să moară.
Aşa, fiindcă s-a trezit pe lume
Ca omul care n-a cerut anume,
El şi-a făcut în atmosferă loc,
Şi-a-nfipt în vânt căciula ţuguiată
Şi s-a-ncrustat în spaţiu ca un bloc
De piatră detunată.
Dar într-o zi, căscând prea tare gura,
Pe veci i-a-ncremenit făptura.
Şi sufletul închis în el, săracul,
Spre cer a dat năvală,
Ca întunericul dintr-o cutie goală
Când ai deschis capacul.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!