De-ar fi-n lume numai mâţe – tot poet aş fi?

Mihai Eminescu în Cugetările sărmanului Dionis (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, Mihai

Eminescu este cel mai tradiţional poet, absorbind toate elementele, şi cele mai mărunte, ale literaturii antecedente.

definiţie celebră de George Călinescu în Istoria literaturii române, de la origini până în prezent
Adăugat de Irina Badescu-eleva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţia unui poet de azi

Eu sunt poet de primul rang, să ştii,
Şi-aşa voi fi întotdeauna:
Am scris treizeci de cărţi de poezii,
Iar Eminescu... numai una!

epigramă de Geo Olteanu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu îşi merită titlul şi omagiul de a fi cel mai mare poet roman fiind în varful piramidei liricului, ca unul care nu şi-a parasit patria deşi a trecut granitele ei.

Mihai Pătraşcu în Cugetarea autorului (2014)
Adăugat de Mihai Pătrascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu e cu noi

De –ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Şi soarele s-ar ascunde pe veci după nori
Să nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.

De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viaţa o ruină,
Să nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.

De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldaţii în război!
Să nu ne temem de dânşii
Căci Eminescu e cu noi.

Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit şi îl iubesc la infinit.

poezie de Vladimir Potlog (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân' la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Să tot torni la rime rele
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân' la pământ
Şe de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt:

Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchiet -
Toate-acestea împreună
Te arat-a fi poet.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu? Un mare poet pe care astăzi nimeni nu-l mai plăteşte, dar îl exploatează toţi.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Badea Mihai, uimit, şi-a zis,
Văzându-ne pofta adâncă:
"Poeţii-s geniali, precis,
De-ar scrie toţi precum mănâncă!"

epigramă de Nicolae Tăutu din Palatul de Justiţie (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai Eminescu despre Vasile Alecsandri

Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice...

distih de Mihai Eminescu din Epigonii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.

definiţie celebră de Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis
Adăugat de enya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetările sărmanului Dionis

Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa limânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde ­
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentr-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârţâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.

Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - şi căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un şoarec, Doamne - măcar totuşi are blană,
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete, şi nevasta - o icoană.

Pe păreţi cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen,
Roiesc ploşniţele roşii, de ţi-i drag să te-uiţi la ele!
Greu li-i de mindir de paie, şi apoi din biata-mi piele
Nici că au ce să mai sugă. - într-un roi mai de un stânjen

Au ieşit la promenadă - ce petrecere gentilă!
Ploşniţa ceea-i bătrână, cuvios în mers păşeşte;
Cela-i cavaler... e iute... oare ştie franţuzeşte?
Cea ce-ncunjură mulţimea i-o romantică copilă.

Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codeşte-un negru purec;
Să-mi moi degetul în gură - am să-l prind - ba las', săracul!
Pripăşit la vreo femeie, ştiu că ar vedea pe dracul,
Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns!" la ce să-l purec?

Şi motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. - Măi motane,
Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic.
De-ar fi-n lume-un stat de mâţe, zău! că-n el te-aş pune vornic
Ca să stii şi tu odată boieria ce-i, sărmane!

Oare ce gândeşte hâtrul de stă ghem şi toarce-ntr-una?
Ce idei se-nşiră dulce în mâţeasca-i fantazie?
Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie,
Rendez-vous i-a dat în şură, ori în pod, în găvăună?

De-ar fi-n lume numai mâţe - tot poet aş fi?
Totuna; Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrich,
Ziua tologit în soare, pândind cozile de şoarec,
Noaptea-n pod, cerdac şi streşini heinizând duios la lună.

Filosof de-aş fi - simţirea-mi ar fi vecinic la 'aman!
În prelegeri populare idealele le apăr
Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr,
Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan.

Sau ca popă colo-n templul, închinat fiinţei, care
După chip ş-asemănare a creat mâţescul neam,
Aş striga: o, motănime! motănime! Vai... Haram
De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare.

Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii,
Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motănimei îl desfăşură-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul ş-a lui Duhuri - liliecii?

Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă,
Nu vedeţi ce-nţelepciune e-n făptura voastră chiară?
O, motani fărâ de suflet! - La zgâriet el v-a dat gheară
Şi la tors v-a dat musteţe - vreţi să-l pipăiţi cu laba?

Îi! că în clondir se stinge căpeţelul de lumină!
Moşule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat
Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu în pat.
De-aş putea să dorm încalea. - Somn, a gândului odină,

O, acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie,
Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-ncă cu mâţe şi cu pureci şi cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai venit pe lume, plângeai sfâşietor,
Şi-n preajmă numai zâmbet în ochii tuturor,
Când ai plecat, un zâmbet plutea pe chipul tău,
Şi-n preajmă numai lacrimi, pârău lângă pârău!

catren de Mihai Eminescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri (lui Mihai Eminescu)

Cel Sfânt ne-a dat al mării val,
Pădurile, înalţii munţi
Şi-un brav poet naţional
Cu opera înaltei frunţi.

madrigal de Vasile Larco din În aşteptarea luminării (2006)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai în România, înalta trădare e un merit. Numai la noi e cu putinţă ca valeţi slugarnici să fie miniştri, deputaţi, oameni mari...

Mihai Eminescu în ziarul Timpul (31 iulie 1880)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu locuiesc pe strada cu numele celui mai mare poet român, la numărul cu cea mai mare notă din catalog (str. Mihai Eminescu nr.10).

Iuliu Haţieganu în conversaţie cu pacienţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nimica în lume ce n-ar trebui să fie cum e!

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de leo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Eminescu

Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cum că n-a trecut hotarul de la Cernăuţi spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiţi bucăţi şi astăzi prin ţărâna îngheţată

Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-aţi aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercaţi ca Eminescu să vă treceţi fiecare

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutaţi cusururi e iubire peste toate
Două ţări şi două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El şi peste Ceilalţi roi de flori să se aştearnă

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În orice om-o lume întreagă îşi face încercare!

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este crud, dar numai el foloseşte.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!