Unui şofer

Ştiam de el că are şi maşină,
Dar nu ştiam că-i şi silvicultor!
De-aceasta m-am convins întâmplător,
Văzând cum scoate pomi din rădăcină!

epigramă de Victor Gorşcovăz din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiam

Tu îţi puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu ştiam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.

Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu ştiam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.

Tu îmi vorbeai
în şoapte atât de calde,
iar eu nu ştiam
cum de adie
un vânt plăcut
prin gândurile
mele.

Tu m-ai învelit
cu sufletul tău,
iar eu n-am ştiut
când m-am lăsat cuprins
cu totul
de tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păţitul

Cu o Evă m-am cuplat,
Însă hoaţă n-o ştiam.
M-am convins, când m-a lăsat
În... costumul lui Adam!

epigramă de Sorin Beiu din Palatul de Justiţie (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă te ştiam ...

Parcă te ştiam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spaţiul dintre noi.

M-am oprit şi te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Şi secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.

Parcă te ştiam de-o veşnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a îngheţat.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam...

Dacă ştiam că ai atâta nevoie de mine,
Nu plecam niciodată în nicăieri.
Rămâneam lângă tine
Să te apăr de mâine, de azi
şi de ieri.

Dacă ştiam că prin natala nalbă,
Deghizată în floare şi salbă,
Se plimbă pisica de mare
Cea ucigătoare, ce cu nepăsare,
Pieptul lui Steve Irvin a străpuns,
Erai cel mai apărat în crudul disjuns.

Dacă ştiam...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam

Nascut am fost pe-acest Pământ
Cu-n rol necunoscut de sumbru,
Daca ştiam că-s oameni răi,
Pieream fără de urmă-n vânt.

În jurul meu doar semeni tâmpi
Făloşi, c-o mare aroganţă,
Dacă ştiam că sunt prea proşti,
Fugeam pe câmpi.

Le plac să-mpartă suferinţă
Să-şi vadă semenul plângând,
Daca ştiam că ei există,
Cerşeam credinţă.

Oferă vorbe otrăvite
Distrugătoare de destine
Să-şi poata ridica imperii,
Demult pierite.

Când vor pleca din astă lume,
Vor sta doar într-un sicriu
Nici nu ştiam că vor muri,
Fără de nume.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt calitativ

O fi vreo pronie divină,
Ce-i drămuieşte-n viaţă harul,
Că ieri era un prost cu carul,
Iar astăzi este cu maşină!

epigramă de Victor Gorşcovăz din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanu-i hoţ!

Ştiam că eşti un hoţ de buze dulci
De mere coapte... că doar eşti oltean
Ştiam că-n locul unde capu-ţi culci
Rămâne aşa... un dor fără alean.

Că porţi în ochi luminile din stele
Şi-n palme focurile lui Satan
Şi arzi mocnit fecioarele-ntre ele
Să nu te uite... că doar eşti oltean!

Ştiam că-n vorba ta e-nchis un vis
Că-l dai la schimb pe-o inimă... ştiam.
Că ard în iad crezând că-i paradis
De îndrăznesc cumva să vreau să-l am.

Te strecuraşi precum scânteia-n iască
Ş-avuşi tu grijă să nu fie-n van,
C-afurisită-i firea femeiască
Poftii la gura dulce de oltean!

Of, Doamne... trage-a nopţii draperie
Şi-mi lasă-aşa... o briză de-aer rece
Că dragostea-mi pătrunse pe sub ie
Şi nu ştiu sincer dacă-mi va mai trece!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam ce să spun. Ucisese un om. Era mama mea. Nu ştiam dacă eram ca ea sau nu. În principiu, nu voiam să vorbesc despre ea.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mi s-a întâmplat şi la celelalte cicluri, pe care de asemenea le ştiau, aşa i s-a întâmplat şi colegului meu. În sfârşit, după o oră, în care respectiva familie a râs pe săturate, am fost întrebaţi: "Dar voi ceva nou nu ştiţi?" Ştiam, sigur că ştiam şi ceva nou, ştiam tot ce era proaspăt pe piaţă în materie de haz, dar, de fiecare dată, tipii râdeau de la prima frază. Le ştiau.

Ion Băieşu în Umor la domiciliu, ed. Sport- Turism (1981)
Adăugat de Mitu Sticlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Lupu

Ştiam că lupul, din păcate,
Cel mult, cam urlă a pustie,
Dar nu ştiam de-un lup că poate
Să urle şi-a demagogie.

epigramă de Iancu Stroescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam că numai prin iubire

Dacă ştiam că numai prin iubire
Pot să ajung în înlăuntrul meu,
Unde sfârşeşte marea nesfârşire
Şi-ncepe totul iar, din Dumnezeu...

Dacă ştiam că dragostea mă ţine
Departe de măriri şi de căderi,
De răul cuibărit atât de bine
În Binele în care crezi şi speri...

Dacă ştiam câtă putere are
Iubirea ta care îmi dă putere
Să birui lumi, să depăşesc hotare
Şi calea să găsesc spre înviere...

Te-aş fi luat din prima zi de mână,
Ca să îmi fii iubirilor stăpână!

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (2009)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba-de-mare (peşte plat, Solea solea)

Cât omul poate să priceapă,
Ştiam că marea are apă,
Un fund, faleze, ţărmuri, plaje
Şi minunate peisaje.

Ştiam că marea are peşti
Cu care poţi să te hrăneşti,
Creveţi, languste, crabi, homari,
Meduze, stridii, calamari

Şi caracatiţe-abisale,
Rechini şi midii, scoici banale,
Că urlă-atunci când vântu-o "plimbă",
Dar nu ştiam că are "limbă"...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (16 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juba (văzând Coloseumul pentru prima dată): Nu ştiam că oamenii pot construi astfel de clădiri.

replică din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme în Paradis

Că am probleme în amor,
Nu pot de mult să mai ascund:
Ştiam de "primul ajutor",
Dar nu ştiam de un secund!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii ştiau atunci că moartea nu alege. Ştiam şi eu. Dar mai ştiam că pe unii moartea îi ocoleşte un timp.

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam. Ştiam totul. Dacă ar fi ceva nou n-aş mai înţelege. Dacă mai înţeleg, ce mai e nou?

Constantin Noica în Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am primit o maşină de la soţia mea, Jillian, ceea ce a fost destul de remarcabil. A fost un cadou foarte frumos, o maşină mică de epocă, pe care ea ştia că mi-o doresc. Jillian a fost foarte inteligentă. Eu nu ştiam că o vreau, dar ea a ştiut.

Patrick Dempsey în revista Women's Health (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se stinse mama

Ştiam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.

Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Ştiam că pleci, n-ai să mai vii...
Mă-nfiora o aşteptare!

Şi fulgeram prin nori plângând,
Şi căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..

Colină lină, lindă, tu,
Aura-ţi arde în visare...
Ştiam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voiam să scriu despre mari călătorii, nu ştiam cum s-o fac, nu ştiam cum vor călători personajele mele. Cu barca? Bine, dar ce tip de barcă? Cum se pun velele? Cum se porneşte? Nu ştiam nimic, nu puteam povesti nimic. Alt mijloc de transport era maşina, dar mie nu-mi plăcea. Eu îi citeam pe romantici. Atunci mergem cu caleaşca. Nici despre caleaşcă nu ştiam nimic: câţi cai trebuie înhămaţi, cum îi faci pe cai să se oprească? Era totul o mare necunoscută. Până la urmă, bietele mele personaje au trebuit să se deplaseze pe jos, fiindcă aceasta era singura modalitate de transport pe care o puteam explica. Nu au ajuns prea departe, vă puteţi imagina.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!