Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Unuia căruia i-a fugit mireasa în noaptea nunții

Nuntașii-s triști pe lângă vatră,
Curg vorbe rele cu toptanul: -
Din toată casa lor "de piatră"
A mai rămas doar "bolovanul"!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Elis Râpeanu

Focul din vatră

Bărbatu-aduce lemne, piatră,
Clădește casa și norocul,
Femeia însă face focul
Și îl menține viu în vatră.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar și rele,
aparțin și gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înșele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca ființă pe pământ,
Nu știa ca să vorbească
Limba noastră, omenească.
Nu articula niciun cuvânt.
Doar sunete scotea în vânt.
Pe când acum, doamne ferește!
Multe mai sporovăiește.
Câte-n lună și în stele,
Vorbe bune, vorbe rele.
Unii spun vorbe-înțelepte,
Oamenii să se îndrepte.
Alții rostesc vorbe rele
Ca să facă rău cu ele.
Unele te perie,
altele te sperie.
Unele te laudă,
altele te fraudă.
Rar întâlnești câte una
Să ocolească minciuna.
Multe ascund adevărul
Că ți se zbârlește părul.
Sufletul ți se-înspăimântă
Când auzi ce se cuvântă.
Dar stați. Să nu ne speriem,
Că în limba noastră-avem
Și destule vorbe bune,
Pe care omul le spune.
E drept că întâlnim mai rar,
Printre noi un cărturar,
Să ne-învețe să vorbim
În limba-în care grăim.
Să ne-învețe s-o păstrăm
Și corect s-o cuvântăm.
Că, limba nostră e ca mierea.
Ea ne este toată-averea.
Dacă grăim doar vorbe bune,
Binele o să ne-adune.
De vorbe rele să fugim,
Nicicând să nu le rostim!

poezie de (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Sârghie

Bătrânul ziarist

Acelui ziarist, lăsat, demult, la vatră,
La ușă, astăzi, nimeni nu-i mai sună
Și-n curtea lui, cu flori de mătrăgună,
O, Domne, niciun câine nu-i mai latră...

Dar, uneori, pe drum, trece o șatră,
C-un urs care dansează pe jăratec,
El, ca și ursul, a rămas ostatec,
Străin și mut, în casa lui de piatră.

Privește-n ochii ursului, atent,
Și retrăind cu ani în urmă, mulți,
Când se dansa, pentru ceva "mărunți"
În fața hoților din Parlament...

Dansau și pe jăratec, și pe gheață,
Vai, niște personaje indecente,
Pentru acele vremuri decadente,
Când ziariștii se plimbau pe... ață!

El s-a ales cu jarul său din vatră,
Căci, n-a dat curs geambașilor de țară,
Hrănindu-se cu pâinea lui amară,
Cu demnitate-n casa lui de piatră,

Scriind cu foc, dar și cu sânge-albastru,
Fără să-i pese, neam, de consecințe,
De interesul său sau de tendințe,
Și iată-l, azi, trăiește ca sihastru....

Simțind în sînge marele dezastru!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul vetrei părintești

În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Era vechea vatră părintească,
Unde tatăl meu lucra cu boi
Făcând pământul să rodească.

În grădină-ncepe să-nflorească
Violaceu și roșu covorul de trifoi,
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Pe vechea vatră părintească.

Dar în aceste timpuri vechi și noi,
Început-au să se prăpădească
Părinții mei și casa părintească,
Satu-ntreg și păsări din zăvoi,

În Socolul de Câmpie, lângă Budunoi...

rondel de (2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moș Trifu

Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.

Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.

Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.

Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.

Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.

În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.

Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.

Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.

În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.

poezie de (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Am construit

un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalți
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpânești
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aștepți în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Poarta

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară

vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui pensionar

În tot ce face, vinovată
Doar vârsta e, de bună seamă,
Căci zilnic, știe lumea toată,
Îi "scapă" câte-o epigramă!

epigramă de din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În casa bunicilor

Chiar dacă cei ce mi-au dat viață sunt părinții,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuță albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic și de-o bunică.

Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învățat câte puțin din toate,
M-au învățat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.

În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam și rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.

Și astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Și-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.

poezie de
Adăugat de ElzuminaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În urmă drum de pietre...

din nou o piatră,
așezată peste drum, în drum,
aș lua-o să o pun în vatră,
să pot să ard, salcâm și ulm

s-astup cu ea un loc de taină,
un loc crăpat, de noi în timp,
pe-acolo ne-a fugit în grabă,
iubirea florilor, din verde câmp

căldura focului din lemne,
ne-a ars, au mai rămas tăciuni,
ei fumega lansând în semne,
chemări furate, de nebuni

.... și noi din colțuri separate,
ne mai privim, din când în când,
în ochii noștri mări spumate,
se oglindesc, ne curg din gând

în urmă drumul plin de pietre,
nu îl mai văd, l-am petrecut,
îmi este sete, tare sete,
un susur de izvor, ascult

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Totuși

Cu primitive grații te-adulmecam ca un
sălbatic ce stârnește cenușile din vatră,
dar mă târăsc spre tine din epoca de piatră!
(de piatră prețioasă, dar asta nu-ți mai spun...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elis Râpeanu

Vorbe din popor

Prin târguri și prin crame,
Mai toată lumea spune:
La broaște și la dame,
Doar pulpele sunt bune.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

* * *

S-au plăcut și s-au luat.
Cu nuntă!
Nuntă cu dar!
Darul a rămas tot
la bucătăreasă, lăutari și guristă,
leat cu bâtu.
Pentru piatră nu le-a mai rămas un sfanț,
deși nuntașii
le-au urat casă de piatră și copii.
Neavând încotro-
și-au suflecat mânecile
și-au purces la modelat lutul.
Au ridicat din chirpici,
casă frumoasă,
călduroasă iarna, răcoroasă vara.
Avea însă o hibă: să nu vadă apa,
că se apleacă!
Când apele Dunării erau în Dulgeana,
casa nu mai era.
Apucase de le văzuse.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeria Moroșan

Iarna cuvintelor

Ningea mărunt, ningea hain,
Cu vorbe rele și minciuni,
În mine se surpau genuni
Și gându-mi îngheța străin.

Nu mai aștept demult minuni,
Doar binele născut în chin.
Ningea mărunt, ningea hain,
Cu vorbe rele și minciuni.

Cu disperarea sunt vecin,
Aștept să plouă cu tăuni,
Agonizând să fim mai buni,
Primind iar biblicul vaccin...

Ningea mărunt, ningea hain.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul frunzelor de-apoi

Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.

Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.

Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,

Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Piatră

Tăria amintirii ce s-a-ncrustat pe vatră.

monostih de din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Chestiuni de radiestezie

Andrei, copiii lui,
Andreeas și Adrian
și mama lor de bună voie Victoria,
Carmen și eu
ne aflăm la Cârlibaba,
e toamnă,
casa în care trăim
e ca o prispă a munților,
Bistrița Aurie trece
pe la ferestrele noastre.
Și plouă.
Când în zori deschid ușa spre munți
parcă-i găsesc
din ce în ce mai aproape
și casele de lemn curat din Cârlibaba
ies purificate din noapte
la marginea drumului
să-și aștepte sfințirea.
Azti noapte am vorbit despre fântânari
și despre radiestezie
în casa lui George Tomoioagă,
cu el și cu frate-său, Vladimir Tomoioagă.
Ploaia bătea în acoperiș
și se-auzea pe fereastra deschisă
și noi umblam cu bețe
prin odăi
să determinăm zonele bune
și punctele rele
și așa a și fost,
am determinat diferența
dintre casa de lemn și casa de piatră
în favoarea casei de lemn,
diferența dintre casa de piatră și
casa de beton
în favoarea casei de piatră,
deasupra noastră
noaptea atârna cu ploaie cu tot
și oasele bătrânilor fântânari
au forfotit în morminte.
Mi-e drag acest om tânăr,
George Tomoioagă,
l-am prețuit încă de pe vremea
când era zidar
și lansa, împreună cu tatăl său,
Dumitru Tomoioagă,
moda caselor cu pereți frumoși
de la Ciocănești,
s-a mai schimbat și el,
îl obosește rutina,
a învățat și lecții de teatru,
dar în esență
e același constructor onest,
același îndrăzneț al soluției
perpendiculare pe obiect,
același om al oamenilor,
și, ca dovadă,
el are încă proiecte neterminate,
el mai crede încă în aforism și-n poezie.

Și-n puținul lui timp liber
mai urcă-n munți la fân cu toți ai casei.

poezie celebră de din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul frunzelor de-apoi

Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.

Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.

Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,

Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
Spre lumea frunzelor de-apoi.

sonet de (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Un copil așteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Așteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar privește-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranță, încă așteaptă și nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
și-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărți.

poezie de (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Bogdan Petriceicu Hasdeu

O doină postumă

Nu aveam o șchioapă de pământ să-mi fie
Locul meu... acuma-mi stăpânesc mormântul;
Și nu îndrăznește ciocoiul să vie
Să-mi stoarcă pământul!

Alergam ca vită, mânat de poruncă...
Mă desfăt acuma-n tihna boierească;
Ar vrea și nu poate ciocoiul la muncă
D-aci să m-urnească!

Mă bătea boierul... acum nu mă bate
Nici vântul, nici raza fierbintelui soare;
Timpul n-a șters încă semne de pe spate,
Dar nu mă mai doare!

Îmi lipsea cămașa pe ger și pe ploaie,
Când ședea ciocoiul lângă calda-i vatră;
Acum port o haină care nu se moaie:
Țărână și piatră!

Frații și copiii, ce-au rămas în gheară,
Din a lor durere auzindu-mi cântul,
De la ciocoime atâta să ceară
Cât mi-a dat mormântul!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Aghiuta. Foaie umoristica satirica si critica" de Bogdan Petriceicu Hasdeu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -52.50- 39.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook