Bătrânul ziarist
Acelui ziarist, lăsat, demult, la vatră,
La ușă, astăzi, nimeni nu-i mai sună
Și-n curtea lui, cu flori de mătrăgună,
O, Domne, niciun câine nu-i mai latră...
Dar, uneori, pe drum, trece o șatră,
C-un urs care dansează pe jăratec,
El, ca și ursul, a rămas ostatec,
Străin și mut, în casa lui de piatră.
Privește-n ochii ursului, atent,
Și retrăind cu ani în urmă, mulți,
Când se dansa, pentru ceva "mărunți"
În fața hoților din Parlament...
Dansau și pe jăratec, și pe gheață,
Vai, niște personaje indecente,
Pentru acele vremuri decadente,
Când ziariștii se plimbau pe... ață!
El s-a ales cu jarul său din vatră,
Căci, n-a dat curs geambașilor de țară,
Hrănindu-se cu pâinea lui amară,
Cu demnitate-n casa lui de piatră,
Scriind cu foc, dar și cu sânge-albastru,
Fără să-i pese, neam, de consecințe,
De interesul său sau de tendințe,
Și iată-l, azi, trăiește ca sihastru....
Simțind în sînge marele dezastru!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.