Axiomă

Din multitudinea de fiare
Ce Dumnezeu le păstoreşte,
Doar omul poate fi în stare
Să muşte mâna ce-l hrăneşte!

epigramă de Constantin Tudorache din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui dresor

În arenă el toată lumea minunează,
Cu fiare ce-l ascultă doar urechi,
Şi-s sigur că de se-ambiţionează,
Poate dresa chiar fiare vechi.

epigramă de Paul Constantin (30 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este cel mai ingrat, cel mai viclean şi cel mai perfid dintre toate animalele. Nu muşcă mâna celui care-l hrăneşte, dar e în stare să-i bage cuţitul în spate, pe furiş.

aforism de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomă

Impostorul nu mă miră
C-o s-ajungă în Olimp,
Dacă cei ce-l tot admiră
Nu-i trag scaunul la timp.

epigramă de Constantin Tudorache din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turma lui Hristos se păstoreşte cu fluieraşul, nu cu băţul, adică cu blândeţe, nu cu asprime. Se păstoreşte mai mult cu exemplul vieţii preotului, nu numai cu predica de la amvon.

citat din Paisie Olaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu e în stare virtuţile să aplaude, măcar mâna care-l hrăneşte să laude!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuit doar să muşte, pamfletarul nu poate fi decât un mare îndrăgostit de câini.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic altceva nu poate fi mai expresiv pe Pământ decât primăvara. Ea are întâietate cerească de a-şi alege formele, culorile şi miresme, preludiu dat de mugurul de iarbă.
Primăvara nu fuge de adevăr pentru că n-ar mai fi primăvară, n-ar mai fi agitaţia de fond a renaşterii: urmează doar firescul dat de divinitate într-o stare pură de lirică şi expansiune.
Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

Camelia Opriţa în Viaţa e un timp numit libertate (Fuga omului de adevăr este fuga de a nu mai fi om)wordpress.com (8 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi încă o povaţă

Nu-ţi însuşi ce nu-i al tău!
Că te vede Dumnezeu.
De ce crezi că doar furând
Poţi să nu mai fii flămând?
Pune mâna şi munceşte!
Că doar munca te hrăneşte.
Doar muncind vei prospera,
De foame nu vei răbda,
Copiii poţi să îi creşti,
De greutăţi îi fereşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopie

Geaba cauţi infinitul
Şi-nveţi totul pe de rost,
Dacă pâinea şi cuţitul
Sunt pe mâna unui prost.

epigramă de Constantin Tudorache din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu dă cu parul

Constatăm, cu tot amarul,
Că în aste vremi de foc,
Dumnezeu nu dă cu parul,
Dă cu Udrea şi cu Boc!

epigramă de Constantin Tudorache din revista "Lumea epigramei" (ianuarie 2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiara

Dintre-atâtea mii de fiare
Care sunt pe lumea asta,
Numai omul e în stare
Ca să-şi bată azi nevasta.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (5 aprilie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul în burta mamei e legat de ea prin cordonul ombilical situat în regiunea plexului solar; prin acest cordon ea îl hrăneşte. În momentul naşterii, această legătură se rupe, de aceea putem spune că naşterea nu e altceva decât trecerea dintr-o stare de dependenţă într-o altă stare, de independenţă, de libertate. Dar în realitate, omul nu e complet independent, plexul său solar e legat cu un alt cordon ombilical, un cordon eteric, de Mama Natură, care îl poartă, îl susţine şi îl hrăneşte.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila lui Dumnezeu este nemărginită şi cu atât mai mult Dumnezeu este de necuprins. Totuşi poate fi cu noi când cerem din inimă şi cu stăruinţă.

Dan Tudorache
Adăugat de Dan Tudorache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.

citat din Sfântul Ioan Scărarul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunui om nu-i este uşor să se cucerească pe sine; când se va întâmpla acest lucru, omul este demn de Dumnezeu. El nu trebuie să mărturisească Domnului cât de mult îL iubeşte, ci cât de demn poate fi de dumnezeul care l-a ales pe el – omul - să fie om cu tot ce-l înconjoară.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

La depozitul de fier vechi, ca-n junglă: peste tot fiare, fiare, fiare...

aforism de Mihail Mataringa (5 decembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiarele (vânătorilor Adrian Năstase – premier al României, Ion Ţiriac – ajuns mare bogătaş peste noapte, ş.a.)

Dintre-atâtea mii de fiare
Ce sunt între mamifere,
Numai omul e în stare
Să ucidă de plăcere.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (5 aprilie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i omul!

Se închide Dumnezeu în cuiul meu
din mână şi nu îl înţeleg
Albastrul de iubire cum tot îşi lasă mâna,
Zidind o mânăstire în taina sa
Ce-i omul!
Lumina aprinzând se urcă
Dumnezeu la noi când decădem
O scara către cer şi-a îngustat cărarea,
El mâna şi-o întinde peste obrazul meu şi al tău
Cu literă de foc te cheamă la credinţă,
să dobândeşti lumina,
Să biruieşti şi moartea
Eu te iubesc, Hristoase, Domnul meu.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ultimul dar...

ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respiraţii
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama şi
să-mi sărut copilul
nepotului să-i pot lăsa
urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit
de sub grindă...
doar atât...
întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrăneşte trupurile celor mulţi
şi asta pentru o altă zi

poezie de Teodor Dume din Durerea din spatele cărnii (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!