Cum pierzi noaptea

Cum pierzi noaptea cu cetitul!
Am trecut din întâmplare.
Şi-mi venea, aşa, să intru
Şi să suflu-n lumânare...

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

noaptea-n cabană –
suflu-n lumânare
să intre luna

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

"Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare",
Mândrei mele-i vine pofta de iubire cel mai tare,
Iar când luna îşi revarsă "voluptoasa ei văpaie",
Voluptoasă şi iubita se revarsă vâlvătaie.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (8 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot aşa l-ai fi iubit.

Dacă nu-ţi ieşeam în drum,
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.

Ai avea şi vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi sămănat în totul
Cu-acel tată imbecil.

Dar aşa... ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am întâlnit
Şi că-s foarte fericit, —
Absolut din întâmplare!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Electro-eminesciană

Şi când cu gene grele, obosite,
Romantic seara suflu-n lumânare...
E semn că s-a-mbatat vecinul Tite
Şi-a nimerit panoul cu contoare.

epigramă de Ioan Fârte
Adăugat de Ioan Fârte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La luminaţie

Când stau aici, cu mic, cu mare,
Şi sunt pe punctul de-a pleca,
De-al naibii suflu-n lumânare
Să stea mai mult în preajma mea.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea

Draga mea, fără cuvinte,
Doar din ochi pricepe toate.
Numai cât mă uit la dânsa
Şi-mi răspunde: Nu se poate!

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La comemorarea lui George Topîrceanu

Chiar la "Domnul" de mă spui,
Topîrceanu nu pot fi:
Nu că n-am talentul lui,
Ci că-s încă printre vii.

epigramă de Dumitru Spătaru din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul are mania de a spune totul cât mai pe departe, cu ocol, cu diplomaţie parcă... E un labirint de întorsături precaute în care uneori te pierzi definitiv. Trebuie să dai cuvintele la o parte cu lopata, ca să descoperi o idee liliputană, care de obicei nu merită osteneala...

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cincinat lui Nigrim (1)

De ce e tristă luna, oare,
În noaptea asta? Da, ghicim,
A ascultat la şezătoare,
O epigramă... de Nigrim!

epigramă de George Topîrceanu din Parodii originale
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea de ajun

Noaptea, pe la cântători
Când e cerul ca sineala
Au trecut colindători
Şi mi-au luat agoniseala.

epigramă de George Ceauşu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea de ajun

Noaptea, pe la cântători,
Când e cerul ca sineala,
Au trecut colindători
Şi mi-au luat agoniseala.

epigramă de George Ceauşu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi raţa

Unui om, săracul, într-o dimineaţă,
I-a murit o raţă,

Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat,
Când văzu că-i moartă cu adevărat.

Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,
I-a murit şi soacra – tot de moarte bună...

Morala:

Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:
După întristare, vine bucurie.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum

Peste firea mută doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund în umbră
Casa dragei mele.

Dar mi-a fost pesemne calea
De-un duşman ursită,
Am găsit lumina stinsă,
Uşa zăvorâtă...

De trei nopţi aceeaşi cale
Bate călătorul.
Cine n-are dor pe vale
Nu-mi cunoaşte dorul.

Gânduri triste, mâne sară
Viu în ciuda voastră,
Şi de-o fi zăvor la uşă,
Intru pe fereastră!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

... Şapte iar
Şi-mi pare că-i puţin.
Şi-mi mai pare c-au furat din ele
Mâţele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cişmele.

Şi-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nşir pe degete-fuioare:
Sâmbătă şi vinere şi joi...
Noaptea printre degete mă doare.

Nu-nţeleg, părinte,
şi mă mir -
Şapte sunt şi câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.

Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
Cu frunzari de vişini şi de nuci.

Ale mele tot mai mici se fac.
Ale mele tot mai des se duc,
Ca din palmă firele de mac,
Ca din codri viaţa de haiduc.

poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă n-ai, căci loc mai sigur

Teamă n-ai, căci loc mai sigur
Ca la mine altul nu-i -
Ca să nu ne fure nimeni,
Uşa camerei o-ncui.

Vântul casa n-o dărâmă
Oricât ar sufla de tare;
De ţi-e teamă de incendiu,
Iată, suflu-n lumânare.

Iar acuma să-mi îngădui
Să te strâng în braţe bine -
Că răceşti uşor, iubito,
Dacă n-ai un şal pe tine.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Iubirea ta-mi era torenţială
Şi-mi inunda tot ce-ndrăzneam a fi
Sub cerul ce-mi era şi noaptea zi,
Iar inima-mi bătea, demenţială.

Mi se scurgea prin sânge în torente
Şi-mi distrugea prin minte, rând pe rând,
Obstacole-n potecile de gând,
Punând mereu pe suflet noi amprente.

Venea precum şuvoaiele de munte,
Învălmăşind răspunsuri cu-ntrebări
Ce îşi aveau final în exclamări
Ce nu puteau torentul să-l înfrunte.

Mă cuprindea în braţe languroase
De lavă, şi de gheaţă, şi de dor,
Atât de strâns şi înfricoşător
În menghina cuvintelor duioase.

Iubirea ta mi-a fost catastrofală
Când m-a-nvelit ca un sicriu închis
Şi m-a-ngropat sub umbra unui vis,
Atunci când s-a pornit, torenţială.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simţi în jurul tău suspine
Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte...
E dorul meu ce vine de departe
Şi ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simţit că somnul ne desparte...

poezie celebră de George Topîrceanu (1919)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este singura vieţuitoare care se îndeletnicea cândva cu "cetitul" cărţilor.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

E albă noaptea

E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri
Se plimbă morţii lumii
În robe violete,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri
Prin somnul dulce al-mumii
Mai trec gabriolete.
E atâta necuprindere în vârstă şi mă duc
Să pun sub nasul morţii
Fum greu de busuioc,
Mai vin batrânii lumii cu fluiere de nuc
Să-şi piardă datul sorţii
La jocuri de noroc.
E albă noaptea şi-mi pare că pe drumuri,
Ard stelele-n cenuşa stropită cu parfumuri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 mai 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur – omătul târziu
Pătează aleile mute
Şi parcul e încă pustiu.

Văd iarăşi castanii şi plopii.
Prin ramuri suspine străbat.
Acum cu sfială m-apropii
De banca pe care ai stat.

Şi pieptul începe să-mi bată.
De sus fluturând a căzut
Pe bancă o foaie uscată,
O frunză din anul trecut...

George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!