Romanță O, vis al iubirii trecute! Sunt singur omătul târziu Pătează aleile mute Și parcul e încă pustiu. Văd iarăși castanii și plopii. Prin ram...
Romanță
O, vis al iubirii trecute!
Sunt singur omătul târziu
Pătează aleile mute
Și parcul e încă pustiu.
Văd iarăși castanii și plopii.
Prin ramuri suspine străbat.
Acum cu sfială m-apropii
De banca pe care ai stat.
Și pieptul începe să-mi bată.
De sus fluturând a căzut
Pe bancă o foaie uscată,
O frunză din anul trecut...
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.