Nu scrie în Scriptură "poate ne va scula" (ne va învia), ci "ne-a și sculat" (nu încape nesiguranță).
citat din Marius Matei
Adăugat de Ron Varese

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cineva se scula mereu de dimineață și într-o zi a găsit o pungă cu bani. Dar cel care a pierdut-o s-a sculat mai de dimineață!
V. Maximilian în Evocări
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama nu e scula...
Epigrama nu e scula
Care-ți poate șterge crima,
Dupa ce că scrii cu sula
Vrei să regulezi cu rima?
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou
Îmi vine parcă să te strig
Și să-mi răspunzi că mă iubești,
Chiar dacă iar mă păcălești,
Aș învia, cât e de frig.
Îmi vine parcă să suport
Minciuna ta, încă o dată,
Chiar dacă e resuscitată,
M-ar învia, cât sunt de mort.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice om își are scula lui. Iar scula noastră, a Securității, sunt Informatorii.
Constantin Popescu în Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă
Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...
Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...
A-nghițit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
și totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...
Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.
Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...
poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum trec anii! Fetița mamei a trecut de la banala străduință de a se scula la imensa responsabilitate de a o scula.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Voi muri încet
Dar voi învia subit
Mă țin cu moartea
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când citești cu credință în Sfânta Scriptură ți "se luminează fața de bucurie" dar nu-l poți alunga pe cel rău departe de tine, însă punând în practică, "cu încredere neclintită" ceia scrie în Ea, devii lumină și cel rău nu poate locui în preajma ta.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea, dar o dată ajuns aici, în mormânt - nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt țn dumnezeire ca leul, la circ, în aureola de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cer, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de merisor

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr sau rațiune
Gândul meu se îndreaptă către tine,
Poate și al tău spre mine.
Să mă crezi cu inima ta bună
Că ce-ți spun nu e minciună.
Acum eu sunt vulcan nestins
A cărei lavă întruna clocotește.
O nesiguranță m-a cuprins
Iar inima mereu zvâcnește.
Fii și tu o candelă aprinsă
Să-mi lumineze zbuciumata cale.
Fii bună și înțelegătoare
Deschide-mi poarta la intrare!
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca un dumnezeu care nu mai poate învia. I-au ieșit toate minunile, și venirea pe pământ, și viața, până și moartea - dar o dată ajuns aici, în mormânt, nu mai poate învia. Se dă cu capul de toți pereții, cheamă toate șiretlicurile minții și ale minunii, își face vânt în dumnezeire ca leul, la circ, în aureola lui de foc. Dar cade în mijlocul flăcărilor. De atâtea ori a sărit prin cerc, nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere!
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere
De ce-ai plecat de lângă mine
Și ai lăsat un solitar pe lume
Nu știai că viața e trăire
Ca un roman cu a sa destăinuire.
Cândva ne tot priveam întruna
Și ne adresam cuvinte dulci ori sărutări
Eram ca frații întotdeauna
N-aveam necazuri, renunțări.
Acum aceste gânduri mi-s rănite
Și neîntrerupte lacrimile-au curs
Și toate simțurile-s răvășite
Mereu aceeași stare, fără de recurs.
Nu simt decât durere și marasm
Neliniște, nesiguranță
Credeam că viața e un basm
Dar ea e fără de speranță.
Doamne, de ce nu ai certat pe Eva
Când a vrut să muște din păcat.
Ca să plătim cu toții birul acuma.
De ce ne-a fost nouă așa dat?
Poate exista și o altă cale.
Urcând pe scară culmile înalte
Să fi purtat cu noi acea iubire
Uitând de lucruri ce-s deșarte.
Speram că ea va ține o veșnicie
Acum nu văd decât deșertăciune
Și mă gândesc ce poate ca să mai fie
Doar un strigăt și o rugăciune.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii 1977-2018
Trecut-au anii peste noi în zbor,
Ne-a fost si greu, ne-a fost și mai usor,
Dar prin furtuni ne-a sprijinit unirea,
Curajul și respectul și IUBIREA!
madrigal de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie din buric
Robu e o chestie:
Scrie ca o trestie,
Urlă ca o bestie,
Când are congestie.
Robu este un condei,
Scrie despre tot ce vrei,
Mâlc tăcând, precum acei
Pești, în sos ori în ulei.
Robu e o pană grea,
Scrie despre tot ce vrea;
Nici prea valoros, nici prea
Ieftin, cum poate părea.
Robu este ca un pix,
Care deseori dă chix,
Răstignind un crucifix
Instabil, pe unul fix.
Robu e ca un creion:
Scrie versuri de carton,
Pentru predici din amvon,
Ținute la megafon.
Robu este ca un stick:
Scrie versuri de nimic,
Și apoi le dă un click,
Primind like-uri din buric.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Regenerare
Trezind din hibernări hotarul,
Așa cum și-n scriptură scrie,
Hristos își răspândește harul
În pomi, în ierburi și în... vie!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuși
Ne-a deschis magica Poartă
Spre Masa dintr-o icoană
Și ne-a spus: - De vreți o soartă,
Trebuie s-aveți... Coloană!
epigramă de Marius Coge din Blitzuri cu sughițuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul lui Brâncuși
Ne-a deschis o mare Poartă
Spre o lume diafană
Și ne-a spus: - De vreți o soartă,
Trebuie s-aveți Coloană...!
epigramă de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
poate nu ne mai încape cerul,
iubitul meu,
de aceea am intrat
în carcasele astea de tină și scuipat,
poate nu ne mai ține
nicio rătăcire de cometă
greutățile gândului,
de aceea stăm cu ele în geamantane
lângă uși pe care nu se pleacă.
și poate
am greșit dumnezeul,
am nimerit unul care nu iartă,
care ne-a înfipt pe veșnicie în viață,
insecte moarte, frumoase,
în cutia de lemn
a unui copil de clasa a șasea.
poate nu mai avem
lacrimile acelea în formă de aripi
care spălau în zburare
tristețea galaxiilor
pe care
noi, planete fără timp,
le lăsam în urma tuturor sentimentelor.
poate ne lasă și pe noi cineva
să murim...
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se scrie mult, se scrie bine, poezia are, în spațiul românesc, o semnificație aparte. Scriitorii, după părerea mea, sunt acum mai curați, mai frumoși, mai curajoși decât înainte de 1989. Ei salvează, cultivă, înnobilează și înfrumusețează această lume...
citat din Matei Vișniec
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai duios ultimatum
În război cu Europa
în război cu țara mea
mi-am pierdut somnul ca popa
și nu mă mai pot scula
În răboi cu țara mea
unii spun că e Joiana
de-aia suntem boi sadea
nu i-ar mai răbda poiana
Țara mea cică-i Joiana
am pierdut totul ca popa
soarele-mi dictează rana
în război cu Europa
În război cu țara mea
mor să poată învia
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!