Evoluție
De la mamă la fetiță
Se purta cândva pe Terra
Frunza fragedă de viță,
Dar de când cu filoxera...
epigramă de Nicolae Petrescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Strigătură
Mândra, când era fetiță,
Avea scut frunza de viță.
Dar, de când s-a măritat,
Frunza-scut s-a... scuturat!
epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza de viță
Cititorule vremelnic,
Gustă vița pătimașă,
Care-n ceasul neprielnic
Fost-a cea dintâi cămașă!
epigramă de Imperiu Matheescu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedeniile unui îndrăgostit de... Fetească
I-apărea când era criță,
Fata cu... "frunza de viță",
Când golea și damigeana,
Mai zărea... "Fata Morgana"!
epigramă de Nicolae Precupețu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moda
Urmărind a sa dorință,
Moda-i în schimbare iar:
Ieri cu frunza ei de viță,
Azi cu frunza de mărar!
epigramă de Vasile Matei din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia și moda
Pe timpuri (imemoriale)
Femeia nu purta rochiță,
Se-acoperea cu foi de viță,
Din care azi se fac sarmale.
epigramă de Nicolae Dărăbanț din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dol de sălutalea ta
Ialtă-mă mamă n-am știut
Când elam mică și-am celut
Tu nu mi-ai dat că n-ai avut
Cu sufletul îndulelat
Ai luat pământu'-n lung și-n lat
M-ai lăsat mamă și-ai plecat
Ial azi când nu mai sunt fetiță
De-acuma melg la gladiniță
Mi-ai tlimis mamă și lochiță
Și mie... și la flățioli
Ne-ai tlimis mamă pantofioli
Când le plimesc la piept le stlâng
Sunt male mamă nu mai plâng
Dal te iubesc măicuța mea
Și-olicât de multe aș avea
Mi-e dol de sălutalea ta
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Toamnă
Cad frunze de jar
în irisul meu,
pașii mă poartă
pe urme de zeu.
Se stinge jarul,
blestem cenușa,
zeul aude,
mi-aruncă mănușa.
Dor mi-e de Eva,
aștept la
portiță,
vântul aduce
doar frunza de viță.
Fum pare visul
în neguri de toamnă...
Unde sunt, Doamne,
unde ești,
doamnă?
poezie de N. Petrescu-Redi (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Elena Udrea despre Lucian Bute: "va purta frunza"
Fără nicio opoziție,
Frunza el o să o poarte,
Doar c-o singură condiție:
Să i-o dai tu la o parte.
epigramă de Mike Farkas (17 noiembrie 2010)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza păcatului
Când o frunză e de viță
Și-i purtată de-o domniță,
Ea ascunde permanent
Un organ omni... potent!
epigramă de Mihai Enachi (ianuarie 2012)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.după ploaie
pe frunza fragedă de fag
raza de soare
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița alintată
Mamă, coase-mi paltonașul!
Mamă, mi s-a rupt rochița...
Prinde-mi, mamă, gulerașul!
S-alinta mereu fetița.
Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită și săracă
Și c-o droaie de copii.
Și de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
De mi-ar crește fata mare,
Să m-ajute mai curând!
Vine fata alintată
Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuța, supărată,
A luat-o mai cu zorul:
Uite ac și uite ață.
Nu mai ești fetiță mică,
Ia împunge și te-nvață
Să mai coși și singurică!
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Eva și-a pus frunza de viță din cochetărie, nu pentru a-și ascunde goliciunea.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mi-e dor de tine, mamă (variantă)
Când ești departe mamă,
La tine mă gândesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te-întâlnesc.
Hai, vino-acasă, mamă!
La piept să mă-încălzești.
Cu lacrima ta, mamă,
Tot doru-mi potolești.
Când ești acasă, mamă,
Nimic nu mă mai doare.
Mă uit la tine, mamă,
Mă uit ca la un soare.
De când ai plecat, mamă,
Eu nu știu să zâmbesc.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor să te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Eva și Adam
Să devină-a lui soție,
L-a-mbătat în Eden criță,
Nu cu vin din sfânta vie,
Ci cu frunza ei... de viță.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădiniță
De dimineață
Prin verdeață,
O mogâldeață,
Plină de viață.
Dar cine-i oare?
Prea mișcătoare,
Deși nu-i mare,
Sub clar de Soare,
Pe lângă viță
Și garofiță,
Ca o fetiță,
O VEVERIȚĂ.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ziduri cad, și blocuri se destramă...
... și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi și Mamă
va deveni pârâu interior?!
suntem cu veșniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!
când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucurești și chișinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta și tu, poporul meu?!
și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
și va veni o zi când peste noi și Mama
va fâlfâi un singur tricolor...
poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, mamă
Tu mamă strigai cască ochii fetiță nu vezi pe unde mergi
nu vezi că aici oamenii plâng și cască mormăie și fug
deschide ochii fetiță ești o păpușă cu picioarele alteia
m-ai creat din dragoste pentru bărbatul ce mi-a fost tată
eram copil urât și gras cu muci la nas și bâlbâită
nu ți-a fost jenă să te lauzi cu mine în lume altor mame
învață fetiță matematică trebuie să ajungi departe
nu vezi că tactu și cu mine nu avem nimic
vrei să ajungi ca noi bolnavi și aduși de spate?
dacă te prind cu unul care nu are cultul muncii fetiță
te dau afară din casă împreună cu el să știi
să îl iei de bărbat pe ăla care are palma bătătorită
ce faci cască ochii pe unde mergi și lasă oboseala
oasele rupte de muncă se refac relativ repede
dar o morală îndoielnică nu se mai repară niciodată
Tu mamă strigai după mine frumoasa mea copilă
uită-te crești pe zi ce trece și devi femeie
nu te mai recunosc eu ce să-ți mai strig acum spune
ce să-ți mai strige mama când le știi parcă pe toate
ai mers sigur ți-ai făcut drumul în viață
ești bună și a dracului ai învățat pe rupte și n-am rost
Tu mamă strigai plângând eu ce rost mai am acum
fetița mea adu-mi în dar un sens te rog
Te stingeai pe picioare de teamă că voi pleca în curând
Tu mamă ești vocea interioară a cărnii mele toată
privește-mă femeie și bucură-te te rog
că astăzi sunt astfel datorită faptului că strigai tu mamă
cască ochii fetiță nu vezi pe unde mergi nu vezi că
aici oamenii rup și ucid despart și cuceresc
deschide ochii fetiță nu fii păpușa altora fii păpușarul tău
și eu atunci mă aplecam să îți sărut picioarele mamă
dacă aș avea vreo putere te-aș prinde într-un glob
și te-aș păstra o eternitate la sânul meu cască ochii
nu vezi că fetița ta te iubește până la lacrimi?
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât e până departe, mamă?
cât e până departe,
mamă?
copil fiind, am obosit
să dau cu sapa-n via asta
pe-același rând neterminat
și invadat de buruieni.
mai știi ce-mi promiteai?
să ai răbdare, și să strângi în pumnișori
atât cât poți, o tâmplă crudă
că vom ajunge noi, cândva,
la marginea fântânii.
ce sete, mamă, ce sete simt acum
când sunt pe rândul ăla blestemat
în care m-ai lăsat să sap, să sap
până la capăt, ca să găsesc filonul
mamă,
e mult până departe?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!