Mănunchiul tinereţii

Râzând, glumind fac parte din mănunchi,
Firave glasuri, tinere vlăstare,
Seva îşi trag din personalul trunchi,
Ce a rodit din rădăcini lăstare.

Nu văd, n-aud nimic în preajma lor,
Şi fiecare parcă-şi dă talente,
Băieţi pe lângă fete parcă zbor,
Din mărunţişuri fac evenimente.

Cei mai tăcuţi, sensibili, emotivi,
Trăirile intense iau în joacă,
În sentimente sunt intuitivi,
Tinereţea-i vârsta ce provoacă.

Copilăria dulce nu se-ntoarce,
Impulsul minţii domină trăirea,
Tineri fiind au voie să se joace,
Mult mai târziu îşi vor afla menirea.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Copilăria mi-e atât de aproape
Un pas ce l-am făcut chiar ieri,
O vorbă ce am rostit-o adineauri,
O imagine din mine, vie.
O câmpie de ani înfloriţi,
Cu rădăcini ce seva şi-o trag
Din glie.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (22 iunie 2007)
Adăugat de Claudiu Ovidiu Tofeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

O! Cât mă apasă,
cuvintele rostogolite-n urma ta
strivind firave sentimente
în vâlvătoarea nopţii
cu ochi trişti privesc în zare,
luna îmi pare acum umbrită
de lumina unui felinar
e târziu,
crâmpei de gânduri
se aşează-n suflet
aroma toamnei mă cuprinde,
viaţa este un mister
de necuprins
se aşterne zi de zi
cu acelaşi parfum
mi-a arătat drumul frumos al iubirii
prea târziu...
peste clipe nedesluşite
o lacrimă uitată se aşează,
când visele se frâng
se topesc iluzii,
dar renasc primăveri...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

isteric

Istericii sunt indivizi emotivi şi sensibili, cu imaginaţie debordantă, sugestionabili, plastici, care vor întotdeauna să placă şi să seducă.

definiţie de Norbert Sillamy în Dicţionar de psihologie (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, la vârsta treia

Pentru că scriu de curând,
Avantaje-s evidente,
Că am rubrică oricând
Dar la... "Tinere talente"!

epigramă de Georgeta Tretelniţchi din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Mi-e dor să curg
Lângă tine un gând,
Lângă mine un pas;
Mi-e dor să zbor
Lângă tine râzând,
Lânga mine popas;
Un copac prinde rădăcini,
Un fluture învaţă să zboare,
Aici, acum e o clipă ce moare!

poezie de Monica Radulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragobete

Din zei fiind coborâtori,
Din "Sburători" cu negre plete?
În Faur, toţi sunt iubitori,
De Dragobete.

Zeu al iubirii şi de-amor,
Cu dragoste să ne desfete
Că toată lumea are-un dor,
De Dragobete!

Feciorul Babei Dochia,
Iubeţ de tinere şi fete,
În Dacia, azi - România:
Năvalnicul Drăgobete!

Având mult lipici la fete,
An de an îşi pune-n gând,
Le ia pe toate la rând,
De Dragobete.

Azi, multe păsări ciripesc,
Cu triluri dulci să ne desfete
Că toate azi se logodesc,
De Dragobete.

Matinale păsărele,
Compunându-şi notele,
Azi, primele fac chiar ele,
Dragobetele.

Chiar astăzi, moşu' cocoş
Are barba, tenul roş!
Le-au înroşit fetele,
Făcând Drăgobetele!

Fete ce-n fiori visează
"Zburător" bălai la plete,
Cu sfinţenie-l serbează
Pe Drăgobete!

Prin păduri, cântând şi-n joacă,
Băieţii cu fetele,
Veseli şi voioşi, să facă
Dragobetele!

Printre săruturi cu foc,
Băieţii şi fetele
Sunt voioşi că musai fac
Dragobetele.

Cântând, culeg mulţi copii,
Flori de noroc în buchete -
Ghioceii timpurii -
Pentru copile şi fete,
De Dragobete.

Băieşii şi fetele
Culeg viorelele
Şi-adună brânduşele,
Făcând Dragobetele.

În ţiţeiche, cu toptanul,
Se dau toţi - băieţi şi fete,
Să fie uşori tot anul -
De Dragobete.

La hora mare jucând,
De fâlfâie-opregele,
Fetele-n horă cântând,
Dragobetele!

În hora mare, sus-săltat
Fâlfâind opregele,
Toate fetele-au jucat
Cu... Drăgobetele!

poezie de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul unei tinere fete

Încă ne-amintim. Parcă odată,
toate-ar mai putea să fie iar.
Ca lămâiul crud, într-o livadă,
sânii tăi cei mici, uşori, de fată,
i-aduceai, pe zvon de sânge-n dar;

– zeului acela.
Zvelt, nainte
pribegind, de fete răsfăţat.
Dulce-aprins, ca gândul tău fierbinte,
umbră coapsei tinere, cuminte,
şi ca şi sprânceana-ţi aplecat.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasele frumuseţi, frumoase...

... Din sori ca stele ursite-n destin peste leagănul vieţii,
oamenii, născând, sunt scântei de lumină-n viu-n care-au venit,
ei... în câmp războinic crescând... leul tânăr, pe cel bătrân, învingând,
tinereţea, fermecător de dulce oricând câştigând, în miile de feţe
frumoasă prin ea însăşi, vigori nemăsurate în aripi largi, având,
cu zborul din gând, departe...

... primenind-o speţa spilcuind varietăţi de rasă şi clasă,
distinct, deosebit şi aparte... ramuri calificând un neam tipic ca
special... în soiuri, oricine îmbătrânind... zile doar să aibă, trăind... unic
si particular înţelegând viaţa, mostră şi spectacol în acelaşi timp
existând vieţuind, dintr-a sa perspectivă... însă... cine a cunoscut
muntele, e-un om, fericiri, câştigând,

munţii-aspirând fericiri... din rădăcinile de piatră... piscuri
colţuroase ridicând înspre ceruri osana... prin ere, răzbătând... cu
focul şi apa învăţând să fie pământ, înţelepciuni bătrâne, tineri, ţinându-i,
încremenind în esenţe milenii, ei, prima poezie sculptând-o planeta,
fiind, fiindcă, ei, prima dată, au fost, tu văzându-i, din adânc auzind
ere de trudă apuse c-un rost,

de dincolo de neguri acoperind timpul, vorbind, fără sfârşire,
veşnice cuvinte, încrustând, în adânc de piatră, un hrisov, întineriri şi
renaşteri în simţire vibrând... trezite, dorinţa de zbor nutrind, spre înalturi,
fără alt scop decât... să cutreieri... descoperind adevăruri... umblând,
găsind lucrurile deosebite... frumoasele frumuseţi... crezute departe,
aducându-le-aproape, prin gând...

învăţând, că... nimic nu-i departe, nicicând... la capăt de fluvii
aflând estuare spre mări şi oceane viaţa ducând, sub aceleaşi ceruri
albastre... cuvântul senin surâzând cărnii tale, vie, pe drum ostenind... lină
cărare descoperind, urcând înspre creste... fiecare fir de nisip fiind la
începuturi un munte, vânturi şi ploi erodând o poveste, tu numai... să
o citeşti, şi-ai să te miri, altfel, ajungând să-ndrăgeşti

mireasma din ploi... în vatra dintâi s-o simţeşti fără vârstă, aşa,
mirosind, piatra... uitări fără umbre-n temei nelegând a omului gânduri,
în a viului rânduri tinereţea în plus desfătarea având, vlăstare cu glasuri firave
din mărunţiş evenimente făcând... o vârstă fără minte provocând ca în
joacă intense trăiri, o nenebunie iniţiind cu nebunie impulsuri, tinereţea,
dorindu-şi răspunsuri, iuţi, ca şi firea...

cu zarvă-n mijiri omul influenţând răsărituri, minori, mult mai târziu
găsindu-şi menirea, delirul vârstei uitând... amintirii lăsând şi-a dragostei
porniri clocotitoare cu încleştări prăbuşite-n răzvrătire şi uri fără noimă, plătind
cât nu fac lupte şi-ncrâncenări, le lasă zilei de ieri cu focul privirii şi cu-al
nechibzuinţei curaj... într-un miraj, de care, vor... râde... tinereţi paparude
şi răzbunări de păcălici cu sclipici cu

anii ingraţi ţinând... pân-aici, o minte coaptă luându-le locul, sfârşind
cu struniri şi cruţări... ca flori stinghere prin ghimpi lăsând fâşii din ei înşişi
cu eroi prăvăliţi în răscrucea grăirilor mute învăţând să aibă de spus nu de zis, clipa
ne-ndurată trecând cu durata tinereţiii durând sub zmalţul de patimi şi vis,
fiecare fiind o scânteie cu propria lumină dorind să-şi înscrie propriul soare
pe-orbită, oricine putând cunoaşte şi-un munte,

ce... munte, îl ajută, să devină, din flăcări ce l-au consumat, cenuşa
tresărind în urna de pe stâncă veac după veac în prospeţimi topite în aburi
de ceaţă... tinereţi râzând mustind din abis ecoul vârstei chemând altă vârstă care
promite să facă primii paşi spre-o toamnă cu vin vechi, esenţe tari şi bucurii
reale, un munte cunoscând... barbare tinereţi surâzând dintr-un april hoinar
în începuturi de vieţi, colateral marginal, miresme din suflet

împrumutând bătrâneţii întinerind în inimi tulpina, flori ningând albe,
în plete... aninâd în bucle roua frunzelor ce stau să cadă printre ramuri ca
clipite descântând cu glas de înger peste piatra cea bătrână, tânără, ca să rămână
chiar desfrunzită-n ani, de... ani, din ea... o livadă înmugurind în suflet, cu
rădăcinile-n munte lăstărind... oamenii... născând ca scântei de lumină în
câmp războinic crescând,

leul tânăr pe cel bătrân învingând, tinereţea... fermecător de dulce
oricând... însă... cine a cunoscut muntele... împiedecându-se în piatră pe
povârniş călcând sfios ca-n catedrală, urcând înspre înalt, a dat de urma tinereţii
milenară, frumoasele frumuseţi frumoase în bogăţia pietrei grăind, piatra
răbdare având să devină nisip, tu, privind-o, cu sufletul şi gândul cinstind
a pietrei vârstă, mai mult iubind-o, încă,

muntele fericiri aspirând, al tinereţii chip, fermecător de dulce trecând
primenind pietrei îngemănat desăvârşiri... trainice-adevăruri în deveniri întărind
în poala-nţelepciunii crescând...

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 82 de ani

Atâţia tineri sunt în preajma mea
Şi uneori mă simt chiar în derută...
Răspund când vor să ştie vârsta mea:
- "Am optsprezece ani... până la sută!"

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bunăstării de prost gust

Neţărmuită-i bucuria
O spun glumind cei serioşi
Că azi la noi în România
Sunt prea mulţi tineri şi frumoşi...

"Ei" ne-au crescut, o ştim, simbria
Ca să mai fim invidioşi
Neţărmuită-i bucuria
O spun glumind cei serioşi...

S-a dezvoltat prea mult prostia
În rândul celor credincioşi
Partidului de mincinoşi
Ce-afirmă că la noi mândria...

De felul ei e... bucuria!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarea

Înzestrată cu răbdare,
Zi de zi, lună de lună,
Lângă tinere vlăstare,
Să le pună cartea-n mână!

madrigal de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăirile boeme

ning fericirile din univers semantic
munţii se îmveşmântă cu alba zăpadă
eu transpun în slove scenariu romantic
cu izvorul iubirii ieşit din cascadă.

privesc steaua mea, lumina ei blândă
mă cheamă la visare plină de extaz
îmi veghează menirea, cu mirare crescândă
măsoară în noapte gândurile turcoaz.

aştept de la viaţă un strop de miracol
să-mi aline bătrâneţea plină cu probleme
în fiecare zi din magnificul secol
să ridic la ceruri sentimente supreme.

ating beatitudini fără nici un pericol
că vor cădea-n ridicol trăirile boeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ca să fie limpede, n-ai nevoie de un băiat atât de prost încât să nu ştie că eşti deşteaptă, domnişoară! Vreau să le încurajez pe toate femeile, tinere sau mai puţin tinere, să-şi înalţe propriii piloni de sprijin. Nu vei avea succes atârnând de alţi oameni care te trag în jos. La vârsta asta nu există băiat destul de drăguţ sau interesant încât să te împiedice să-ţi termini şcoala. Dacă eu m-aş fi îngrijorat când eram de vârsta ta despre cine mă place sau cine crede că sunt drăguţă, nu aş fi ajuns să fiu măritată cu Preşedintele Statelor Unite.

citat din Michelle Obama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă: Copiii

În casa mea, la catul ultim
Şi din panouri de beton,
Eu mi-am dorit un cadru intim
În camere şi pe balcon.

Să cad, împins de-o dulce lene
Într-o visare de poet,
Cu lente lunecări de gene,
Ce se apropie încet.

Dar când îmi e viaţa mai dragă,
Behăituri şi nechezări,
Cu mari stridenţe se propagă
Peste al tihnei aşezări.

Nu e o turmă jos la târlă
Şi nici cumva o herghelie,
În ţarcul căror câinii urlă
A pagubă şi sărăcie.

Sunt copii, băieţi şi fete,
Parcă ar fi prin răstoace,
Se-nţeapă şi se trag de plete,
Că aşa ştiu ei să se joace.

Iar când nu-i mai încape locul
Anume făcut pentru joacă,
Găsesc neîntârziat mijlocul
Să se arate tari de moacă.

Se hârjonesc în hol, pe scară,
Mai dau atacul la scrisori
Şi fac ce fac ca să dispară
Câte un bec sau vas cu flori.

Se urcă ziua pe terase
Să facă plajă, să alerge,
Formează ciurde zgomotoase,
Pentru că văd că le merge.

Mijloacele de joc le strică
Şi devastează Spaţiul Verde,
N-au nici ruşine şi nici frică,
Deoarece nimeni nu-i vede.

Se pune serios problema
Să ştie şi ei o măsură,
Însă apare şi dilema,
Prin EDUCARE sau DRESURĂ.



Copiii sunt urmaşii noştri,
Copiii ne conservă spiţa,
Să nu-i lăsăm să pară monştri,
Să-şi facă de ruşine viţa.

Copiii să devină fala
Civilizaţiei moderne,
Familia, civismul, şcoala,
Să aibă temelii eterne.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de primăvară

Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi albinele
Şi-au pornit colinda...

Cântă ciocârliile
Imn de veselie,
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.

Joacă fete şi băieţi
Hora-n bătătură -
Ah, de ce n-am zece vieţi
Să te cânt, Natură!

poezie clasică de Şt.O. Iosif
Adăugat de diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti parte din mine

Îmi pierd iubito, libertatea,
Presimt că pierd şi anii grei,
Îţi dau şi visul şi etatea
Mă dau cu totul, iei ce vrei!

Singurătatea, cuib de cucuvele,
O părăsesc abil şi prompt,
Am pus la coş şi tolba cu nuiele
Să savurez din fructul bine copt.

Mă pierd în tine şi-n noi doi,
Îţi simt vibraţia în amor,
Mirosul florilor de soi
Ne farmecă, fermecător.

Iubesc finalul tău suprem,
Discret admir trăirile intense,
Pe care amândoi le vrem
Fără sfârşit sau cât mai dese.

Esti fiecare clipă din minut,
Ca mănuşa îmi vine bine,
Eşti ca mireasma din sărut
Eşti şi mai mult, parte din mine!

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un mix de stări în mişcare...

doar când iubim
ca o provocare
acostăm
la punct fix

întinşi pe crucea de piatră
şi atinşi o clipă de veşnicie
parcă n-am mai vrea
să murim...

dar căţeaua lupă
latră pe năsălie
în marea tăcere
când nu te-aştepţi

şi cere stâlpi drepţi
calibraţi
într-o altă dimensiune
din păduri tinere
trunchi lângă trunchi
aliniaţi să sporească
reţeaua de naltă
tensiune
din noaptea cerească

un arhiereu-vicar
să închidă comutatorul
un moment
cât o rugăciune măcar
... să nu-l desluşească
poporul
în genunchi
si incoerent
pe dumnezeu

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri vechi...

În vremuri vechi, băieţi şi fete,
Se adunau în şezătoare,
Şi-şi răsuceau în mărţişoare -
Dorinţele împerechete!

Cântau, dansau, pe îndelete,
Ori îşi furau vreo sărutare,
În vremuri vechi, băieţi şi fete -
Se adunau în şezătoare!

De prin păduri strângeau buchete,
De flori să-şi pună-n scăldătoare,
Sau în cununi, floare cu floare,
Îl invocau pe Dragobete -
În vremuri vechi, băieţi şi fete!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (23 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celibatarul la vârsta a treia

Privea în prag de toamnă mărul
Aromitor, cu dulce sevă.
De mult ştia el adevărul...
Azi are măr, dar n-are Evă.

epigramă de Viorica Găinariu din Armele lui Cupidon, culegere de epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!