O, cât aș vrea...

Nimic nu e ca înainte,
nimic nu va mai fi ca azi,
și mâine-aducerile-aminte
când tu pe gânduri ai să cazi

Îți vor spori tristețea vie
ce-o simți în clipa care trece
când te îndrepți spre veșnicie
și nu vrei timpul a-l întrece...

O, cât aș vrea să nu mai suferi
și ochii tăi să nu mai plângă,
tu, lac acoperit de nuferi,
ce știi că mâine-n zori, să-i strângă,

Veni-vor cei ce nu se-așteaptă,
în viața ce prin ei trăiește,
s-audă-n clipa înțeleaptă,
pe care totul le-o vestește,

A disperării rugă mută,
a plânsului tăcut din lume,
speranța lor demult pierdută
s-o regăsească, să-i dea nume,

Și tu să poți prin ei cunoaște
cum ei prin tine pot să știe
că tot ce s-a născut renaște
și tot ce va muri învie...

poezie de din Unde ești, timp? (2007)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook