Căderi

Nu eu v-am cucerit, ci golurile
În care aţi căzut din voi, în mine —
Împinse tot de hăuri şi ruine,
Pentru-a vă lua de bune rolurile.

Sfârşim înfometaţi de-acelaşi bine,
Prădându-ne singuri comorile
Şi ne minţim, în timp ce stolurile
De adevăruri, ne devin străine.

Farmecul meu de piatră vă ştirbeşte —
Tăişul inimii vi-l compromite.
Veniţi doar să plecaţi şi mai orbeşte

Spre noi genuni ce mintea v-o înghite
Şi sufletul naiv vi-l risipeşte.
Ce armă-am devenit, iar voi — ce ţinte!

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!