Porniri

din ţânţari mi-au ieşit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere şi uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
şi cui i-ar trebui?!

herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia ţărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind

urma părinţilor desculţă în clisă, iată
viaţa mea pământeană

aspiraţiile par să nu fie ale mele –
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiţă cu foiţă sufletul

Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a ţânţari au năpădit ferestre…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!