Rugă
Poezie
exiști pentru a spune-Sunt!
Sfițească-se pașii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer și pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primește-l
Din eternitate în eternitate
Aceeași închipuire metafizică
Și ne iartă nouă nemurirea
Și toamna singuratică din priviri
Și nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre metafizică
- poezii despre iertare