Și noaptea mea, vorbindu-i nopții tale
zicea: adânco, prinde-mă de mână
să ne-înecăm în valul gros și moale
cu spume negre, vână lângă vână
acum, cât încă n-am trezit liliecii
cu șuier dulce-ademenindu-i toată
buimaci și orbi ca să-mi stârnească recii
fiori și-aripa-n pieptul meu să-și zbată.
poezie de Eta Boeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte sau poezii despre negru
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.