* * *
Și noaptea mea, vorbindu-i nopții tale
zicea: adânco, prinde-mă de mână
să ne-înecăm în valul gros și moale
cu spume negre, vână lângă vână
acum, cât încă n-am trezit liliecii
cu șuier dulce-ademenindu-i toată
buimaci și orbi ca să-mi stârnească recii
fiori și-aripa-n pieptul meu să-și zbată.
poezie de Eta Boeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Eta Boeriu. [Vezi poezii despre noapte sau poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.