Zăpezile de ieri

Mă chemi să umblu carnea-ți, ecouri cu mângâiuri
Vastului tău cărunt, nestoarsă primăvară,
Mi-am scuturat de gleznă ninsorile-anevoie
Și tot ce-îngreunează azurul să ne plimbe.

Pe cât de mult coboară hohotul lunei iarăși,
Cercul în care ard toți sorii laolaltă,
Cu-atât mai mult iau formă-întunerici înlăuntru
Netemătoare ziuă ce va să ne cuprindă

Somnia gratis, moartea, șubredul aripei;
Îmi las pe mâna ta șovăitor pământul,
Căci nu mai știu de pot să mi-l înalț,
Nespusele fărâme, chei pentru viitor,

Trec printre noi cum cuiburi de neapus sărut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook