BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină, Dar furtun...

BRAD ÎNALT CU FRUNTEA CĂTRE CER, BĂTUT DE VÂNTURI SPRE PĂMÂNT SE-NCLINĂ
Brad înalt cu fruntea către cer, bătut de vânturi spre pământ se-nclină,
Dar furtuna nu-l doboară căci pe umărul de frate se anină
Şi-mpreună-n toiul vijeliei se îmbrăţişează legănaţi în dans,
Că în pădure mulţi copaci crescut-au dintr-o singură tulpină.