Baistrucul...

Te-am luat şi eu odată-n braţe şi-ncetişor am să te duc
în lumea viselor cu boaţe din ţara frunzelor de nuc...

Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...

Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaş vălătuc...

Pe undeva ne-om despărţi, ca să mă laşi, ca să mă duc
eu - unde nu mai poţi tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...

poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!