Ne afundăm în anotimpuri

M-a luat în braţe timpul şi nebun cu mine fuge,
Clipa nu vrea să mă ierte, spulberă şi mă străpunge,
Un popas nu vrea să facă, trage spre vremelnicie,
Se opreşte dăruindu-mi fărâma de veşnicie.

Înotăm spre ţărm de ape cu ieşire la limanuri,
Colindăm cerşindu-i vieţii visuri, idealuri, planuri,
Într-o lume răvăşită, de incertitudini plină,
Soarele nu se arată, bolta nu-i aşa senină.

Am să-i umezesc nisipul, să-l opresc să nu mai curgă,
În clepsidra lui avară anii să nu se mai scurgă,
Ne-afundăm în anotimpuri, amurgul ne smulge zile,
Ne vom duce în tăcere cătând cioburi de argile.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!