Viața ca o închisoare

când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă
așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare
și noaptea rația de libertate

când am simțit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc

mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?

o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături
dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate
și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții

cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare

indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!