Vremuri

Râsul plânge, plânsul râde!
S-a întors lumea pe dos!
Nici urâtu nu-urâţeşte!
Nici frumosul nu-i frumos!
Răul se transformă-n bine!
Binele e plin de rău!
Cum de lasă toate-acestea să se-ntâmple, Dumnezeu?

Ridicat în văzul lumii
Este cel ce n-are minte!
Cel ce nu-şi înşiră vorba!
Ori se pierde în cuvinte!
Cei cu mintea luminată-n
Întuneric îşi plâng starea;
Clar e că-n aceste vremuri
Promovată-i non-valoarea!

Se transformă totu-n lume
Părinţi albi! Copiii negri??????
Doamne nu -ş prin ce minune
Mai rabzi mâna de integri!
Pe-animale şi pe păsări
Cresc şi haine... şi pompoane...
Toată frumuseţea lumii
Se măsoară-n silicoane!

Babele se operează
Devenind din nou fecioare!
Iar bărbaţii ce-au neveste
Se trezesc că le cresc coarne!
Cic-a abolit sclavia!
Nu suntem un fel de sclavi?
Mă mai mir încă o dată:
Părinţi negri! Copii albi???????

Soarele n-aruncă raze cum făceau pe vremuri sorii,
Ci azvârle-n noi cu unde! Iar Pământu-şi schimbă polii!

Nici măcar înmormântarea
Nu mai e un lucru sfânt!
Nu ai bani... aştepţi în soare!
Nu te bagă în mormânt!
Iar,, petrecerea" de după...
Se măsoară-n decibel!
Ar participa şi mortul
De n-ar fi pământ pe el!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!