Vremuri
Râsul plânge, plânsul râde!
S-a întors lumea pe dos!
Nici urâtu nu-urâțește!
Nici frumosul nu-i frumos!
Răul se transformă-n bine!
Binele e plin de rău!
Cum de lasă toate-acestea să se-ntâmple, Dumnezeu?
Ridicat în văzul lumii
Este cel ce n-are minte!
Cel ce nu-și înșiră vorba!
Ori se pierde în cuvinte!
Cei cu mintea luminată-n
Întuneric își plâng starea;
Clar e că-n aceste vremuri
Promovată-i non-valoarea!
Se transformă totu-n lume
Părinți albi! Copiii negri??????
Doamne nu -ș prin ce minune
Mai rabzi mâna de integri!
Pe-animale și pe păsări
Cresc și haine... și pompoane...
Toată frumusețea lumii
Se măsoară-n silicoane!
Babele se operează
Devenind din nou fecioare!
Iar bărbații ce-au neveste
Se trezesc că le cresc coarne!
Cic-a abolit sclavia!
Nu suntem un fel de sclavi?
Mă mai mir încă o dată:
Părinți negri! Copii albi???????
Soarele n-aruncă raze cum făceau pe vremuri sorii,
Ci azvârle-n noi cu unde! Iar Pământu-și schimbă polii!
Nici măcar înmormântarea
Nu mai e un lucru sfânt!
Nu ai bani... aștepți în soare!
Nu te bagă în mormânt!
Iar,, petrecerea" de după...
Se măsoară-n decibel!
Ar participa și mortul
De n-ar fi pământ pe el!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Donisă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.