Sonet pentru Hellen

Soţiei mele, de ziua ei

Îţi scriu pe umeri versuri cu polen
Şi nu ne refuzăm iluziei nicicum,
La margine de timp, acelaşi drum
Ni-i îndreptar şi spirit, şi refren...

Urcām şi coborâm, din tren în tren,
Ne comportām ca la un ultim bal,
Şi-n sânge ne cad stele... Conjugal,
Ne-am rătăcit în noi, deja, Hellen!

Ni se topesc din nou gheţari în vine,
Apun şi răsar sori, ninge şi plouă,
Iar ochii-ţi verzi, cu raze olivine,

Ne introduc parcă-ntr-o sferă nouă,
A sentimentelor de-a pururea depline,
În care, simultan, bat două inimi. Două!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!