Alunec pe-o lume-n spirală,
cu ochii pe-o treaptă în plus,
rotindu-mă iară și iară,
dar cad, iar căderea e-n sus.
Îngheață privirea-mi uimită,
căderea se-oprește și ea,
căci toată spirala se-agită,
întinde o mână, mă ia,
și-ncepe o nouă rotire
cu mine urcând un abis,
și cad, și mai urc o clipire
spre vârful spiralei din vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.
