E multă plecare

E multă plecare din mine azi,
o parte se varsă privind pe geam,
cu ochi de nesomn o alta aleargă chemată
în centrul frunzelor verzi
unde verdele ajunge la toată lumea
şi-n mâini înfometate se aşază lumina.

Năvăliri de vederi devin îngrijorate
de oboseala întinsă pe umerii tăi,
de ramurile verzi întoarse pieziş către mine,
întunericul molatic ce ne cuprinde devastator
şi de mulţimea cuvintelor nomade
ce nu ne aparţin.

Eternitatea presărată pe file tulburată-n creion
păstrează secunda de zbor
în pustiul căţărat pe vise.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!