Dedublarea

dimineaţa se uită în oglindă
ca o fată cu părul despletit
muşcând mărul zemos fără reţinere
apoi coboară treptele spre prânzul caniculei
nici un strop de îndoială pe bluza înflorată
macii strivesc aşteptarea
palmele învineţesc
iar ochiurile de apă vie tresar când vântul
răscoleşte aerul amiezii
e bizar
tot mai bizar
m-aş lua după Kafka
să mătur podelele castelului
aş inventa jucători fără joc
aş paria pe rătăcirea sufletului în desişul vremii
iar caii din mintea nebunilor
ar tropăi cu fiecare secundă
împinsă spre înserare
să-mi daţi cupa să sorb otrava
cu o poftă înfiorătoare
dar adevărată
dimineaţa se uită peste umăr
rotindu-şi neîmplinirile
apoi devine greiere
şi tot cântă orbeşte

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!