Cântec scurt de vreme lungă

în ochii lui tot înverzea pădurea,
de zahăr, norii se topeau pe lac,
luna-i tăia greabănul cu securea
și aburul ieșea din nări opac.

timpu-a trecut, săpându-i răni în oase,
copita descălțată-i de galop.
calul stă-ntins, retinele-i sticloase
îngălbenesc la umbra unui plop.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook