Frânturi

Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor!
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine –
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrenţuite, crăpate,
lepădate de pescăruşi pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei şcoli
de mici cuvinte...
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci să-înţelegi semnificaţia fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.

Apoi, încetişor, începi să citeşti întreaga poveste.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!