Poarta iubirii

Cerberul marilor vise cere un coşmar tribut
Şi la ceas de Lună plină ne trimite la-nceput,
Să-ntrebăm dac-avem voie bucurie să trăim,
Dacă ne e scris în stele să-ndrăznim să ne iubim.

Drumu-i lung, anevoios, şerpuieşte prin pustiu,
Printre spini otrăvitori ce omoară tot ce-i viu.
Dar credinţa nu îi lasă să ne rupă firul vieţii
Şi când Soarele răsare, dăm bineţe dimineţii.

Vlăguit de nedormire, cerberul ne împlineşte
Visul nostru de IUBIRE şi coşmarul îşi opreşte.
Îl ascunde-ntr-o sticluţă şi-l îneacă în venin,
Ne zâmbeşte şi adoarme fericit că NE IUBIM...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!