Săpam în ochii tăi

Săpam în ochii tăi, să îţi descopăr taina...
Clipeai... înţelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.

Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, muşcând fără de milă...
Şi te-au convins tristeţea de lacrimi să îţi storci.

În brazde-am semănat seminţe de uitare,
Culese-n asfinţit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.

Nelinişti ce se zbat în irişi violeţi
Văpaia îţi întreabă: "De ce trăieşti în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiţi drumeţi,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!