Mirare

Aerul a încremenit,
ca o pojghiţă transparentă,
între ieri şi azi,
între azi şi mâine,
între noi.
Dacă aş întinde numai mâna
atingându-l,
ar tremura,
s-ar topi
şi ar curge şuvoi.
Mi-ar pătrunde-n urechi
gândurile tale,
ca nişte proiecţii sonore
ale unui refren sacadat,
Ori te-aş strivi,
expirând greutatea vremilor
de altădat',
păstrând constant
echilibrul amintirilor mele.

Dar dacă tu, ca atare,
ai atinge aerul,
ce vervă ar fi!

Ce mirare!