Mirare
Aerul a încremenit,
ca o pojghiță transparentă,
între ieri și azi,
între azi și mâine,
între noi.
Dacă aș întinde numai mâna
atingându-l,
ar tremura,
s-ar topi
și ar curge șuvoi.
Mi-ar pătrunde-n urechi
gândurile tale,
ca niște proiecții sonore
ale unui refren sacadat,
Ori te-aș strivi,
expirând greutatea vremilor
de altădat',
păstrând constant
echilibrul amintirilor mele.
Dar dacă tu, ca atare,
ai atinge aerul,
ce vervă ar fi!
Ce mirare!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Ene. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.