Vâsle frânte

Vara vin doar vase-n golf
și valurile uită să aducă alge, scoici.
Coasta pare săracă fără ele -
nisip, sfere mici fără suflet,
stele care-au apus milenii aliniate.
Catargele par zeități grecești
ce judecă ființe fără grai,
iar bărcile cu dungi albastre
în ciudă stau cu spatele la lume.

Vara vin doar vase-n golf,
cerul stă martor realității.
Miresmele sărate de pe mare
ce vâsle reci prindeau de mâini,
duc dorul oamenilor ce trăiesc aici.
Pontoanelor le-au crescut aripi cu pene negre,
ce val cu val se înnegresc mai tare.
Dar ele nu se văd, nici nu se simt...
De fapt nici nu există.

Vara vin doar vase-n golf
și chei de broaște vechi
s-au afundat adânc în stânci.
Iarba a răsărit prin crăpăturile scărilor
și porii varului miros a crini ofiliți.
Gândurile cele bune merg pe jos spre oraș
și oamenii aleargă-n sens invers.
Toți laolaltă știu deja, știu că
Vara vin doar vase-n golf.

poezie de (29 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin IovănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook