Acolo

Acolo unde pruna dă ţuică orişicui
Şi glia prinde flăcări în seceta de vară,
Acolo, într-o casă de ţară mă născui,
Din vrejul dus de vânturi, cu pulberea usoară.

Când fratele pornise, la ciori să dea măseaua,
Era dulgher şi meşter şi-atunci pornea mereu,
În zori de zi cu tata şi mama pe şoseaua
Pe care prin ţărână, la joc am fost şi eu.

Şi au rulat secunde şi ore pe cadrane,
Pân^prins-am meşteşugul rindelei de tâmplar
Şi când fusei de-o şchioapă, atunci aud, Ioane,
Ăst prunc, spunea vecinul, e bun să-l faci zidar.

Şi-am început nisipul să-l mistui, mi se pare,
Cu forţa unui mânz ce prinde să ridice,
În palme bătucite, pornise a răsare,
Tot felul de garoafe, superbele aglice!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!