Duble

E unu-unu, unul ce l-ai ştii şi tu;
neisprăvit, fără pereche, nevrutul nimănui,
de-al dracului ce e! Cu siguranţă, nu
e omul potrivit... Să-şi pună pofta-n cui!.

Doi-doi, sunt siguri cuplul ideal;
amorezaţi până la dramă, caşti
unul spre altul. Doar ceva fatal
i-ar putea despărţi... O intrigă, ce-o naşti!?

Trei-trei, Doamne şi toţi trei, e adulter
din prea mult ignorant; că nu-i prietenie
nici în basme... Aşa am fost dotaţi, cu caracter
incert, făcând eres din sfânta poezie!

Patru-patru, pare-a fi schimb de cupluri;
ceva tare, nu tabuuri, nici de-i nota la extemporale...
Tendinţa viitorului; perversiuni de trupuri
cu minţile plecate spre interese doar pecuniare, corporale!?!

Cinci-cinci, e summum de hmm, IQ înalt;
de licean plecat să fie cadru militar
ce se descurcă doar în doi... Cel ce din salt
şi cu nevastă, ajung şi magistrat şi "ales", parlamentar!?

Şase-şase e-o atenţie mărită, o prevestire
importantă... Ar bate tot; e poartă-n casă
nouă, răsturnată. Este însăşi ieşirea
la toate dublele-n infatuarea lor meschină, crasă!

Cu toate, îs zarul, osul găurit în puncte
şi aruncat de mult, se pare, nu se ştie
de către cine?! Împarte tot în marile, mărunte
existenţele, pe tabla-ntinsă; pământ, glie!!!

Până atunci, duble, sunt oca veche, o şmecherie!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!