Duble
E unu-unu, unul ce l-ai știi și tu;
neisprăvit, fără pereche, nevrutul nimănui,
de-al dracului ce e! Cu siguranță, nu
e omul potrivit... Să-și pună pofta-n cui!.
Doi-doi, sunt siguri cuplul ideal;
amorezați până la dramă, caști
unul spre altul. Doar ceva fatal
i-ar putea despărți... O intrigă, ce-o naști!?
Trei-trei, Doamne și toți trei, e adulter
din prea mult ignorant; că nu-i prietenie
nici în basme... Așa am fost dotați, cu caracter
incert, făcând eres din sfânta poezie!
Patru-patru, pare-a fi schimb de cupluri;
ceva tare, nu tabuuri, nici de-i nota la extemporale...
Tendința viitorului; perversiuni de trupuri
cu mințile plecate spre interese doar pecuniare, corporale!?!
Cinci-cinci, e summum de hmm, IQ înalt;
de licean plecat să fie cadru militar
ce se descurcă doar în doi... Cel ce din salt
și cu nevastă, ajung și magistrat și "ales", parlamentar!?
Șase-șase e-o atenție mărită, o prevestire
importantă... Ar bate tot; e poartă-n casă
nouă, răsturnată. Este însăși ieșirea
la toate dublele-n infatuarea lor meschină, crasă!
Cu toate, îs zarul, osul găurit în puncte
și aruncat de mult, se pare, nu se știe
de către cine?! Împarte tot în marile, mărunte
existențele, pe tabla-ntinsă; pământ, glie!!!
Până atunci, duble, sunt oca veche, o șmecherie!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.