parastas

Alter sapiens

De-aş fi nu oase, un schelet, ci coaja de o cheratină,
Aş fi şi mort la fel, frumos, că gol e "in", nu s-ar vedea...
Aş păcăli urmaşi că sunt, aş auzi plânset de vină...
Că nu s-ar şti precis de-s viu, aş fi ca după o perdea.

Aş avea luciul, o patină ce niciun timp n-ar putea şterge,
Ca-n insectar c-un ac în spate, un exponat, măcar etern
Cât lumea n-ar zbura "ailleurs", s-ar linişti şi încă ar merge...
N-ar inventa numai pedepse să facă raiul un infern.

În pliu, golit de măruntaie, n-aş fi nici creier să mai sufăr,
Doar stoic, un cugetător, un bondar Buda aş fi rămas
Cu multe braţe, pline toate de caste, florile de nufăr...
Să împartă oameni albul pur, nu negrul nopţii... parastas.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas în copilărie

Mă aşezam sub brazi... Ca pe-o comoară
Strângeam în mână conurile gri.
Şi pumnul strâns ar fi putut să doară
În amintirea blândă de copii.

Acum am mai crescut, poveri sunt multe,
Mi-e pumnul strâns a dor şi-a neputinţă.
Ignor tăcut puterile oculte
Şi mă aplec beteag, înspre căinţă.

Nu mai am munţi, doar goluri de lumină
Plutesc în amintire repetat.
Şi lumea mea acum pluteşte-n tină
Şi globurile din copaci s-au spart.

Acum am brazi în gânduri. Şi golaşe
Sunt crestele – poeme rezalit.
În mine amintirile se-adună
Preum se-adună credincioşii-n schit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea veşnicie

Vai, ce luptă se dă-n mine
când trupul este pe moarte!…
Să-l miluiască... n-are cine...
Vai, cât plânge şi se zbate!…

Irmosul, ecou îmi bate-n veac,
mi se vesteşte-n parastas…
Un gol străin şi fără leac
se adânceşte ceas de ceas.

Ca frunza toamna coborî-voi
în goliciunea de-început,
făra straie, scumpe, moi,
şi podoabe de-mprumut.

Dar eu ştiu că într-o zi sfinţită
lumina se va-ntoarce-n pleoape,
porumbiţă împodobită,
ram de măslin pe ape.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri familiare

Aţi văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas'
Şi-l găsiţi la crâşmă bând
Înspre ziuă plin de fas?!

Şi de mai ai şi noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineaţa, pe cojoc,
Te scoli şi cu vânătăi,

Dar să fie şi curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ţi se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal!
Cât ţi-ar fi soţul de drag,
Şi cafteală şi scandal,
Toate de la ei se trag,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut secular

Ultimul sărut secular

Autor Mihaela CD

Copacii pereche dintr-o pădure plâng,
Căci le-a sosit şi lor cel din urmă ceas,
În jur e totul răvăşit, pământu-i stâng
Şi cerul necăjit face-un ultim parastas

Se-aud topoare şi securi cum se ascut
Se pregătesc de zor la marele măcel
Pe ceruri norii vineţi se adună-n scut
Cu ploi poate-or salva vreun copăcel

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Cd din volumul Focul din Noi -2020 (2020)
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea dresorului de sticleţi

A murit dresorul de sticleţi!...
A murit şi ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Şi cu ochii-nfipţi în ochii lor!...
Şi-n odaia lui n-au mai rămas
Decât note muzicale, desenate pe pereţi,
Portativele de sârmă, fabricate de ovrei,
Coliviile de sfoară, cu grăunţele de mei...
Şi vreo sută de duzini de cântăreţi
Îmbrăcaţi în doliu mare,
Care i-au cântat la-nmormântare
Şi-au să-i cânte şi la parastas...

A murit dresorul de sticleţi!...
A murit dresorul, fericit -
Că sticleţii lui –
Copiii nimănui –
L-au stimat şi l-au iubit...
Şi că el a scos din ei
O falangă minunată

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXII, nr. 7-8 (august 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de vară

Deasupra stadionului, păsări mari, negre
fâlfâiau alene, una lângă alta, întunecând totul.
Se auzeau numai aripile grele lăsându-se şi
ridicându-se într-un foşnet gros, metalic.
În rest, nimic. Toată larma de până atunci încetase
la sosirea lor. Jucătorii alergau şi schimbau
cu greu balonul între ei, într-o muţenie desăvârşită.

Eu stăteam la soare, pe malul râului, la marginea
oraşului, acolo unde apa era mai adâncă şi rece
şi două conducte metalice aeriene o traversau până
departe, peste nisipuri şi tufişurile înalte.

În depărtare se zăreau ultimele blocuri,
acoperite complet cu cearceafuri albe, uriaşe.
Un căruţaş îmi spuse că locatarii se pregăteau
să plece într-o direcţie necunoscută ‒ oamenii
nu pronunţaseră numele niciunei localităţi,
ci doar indicaseră, cu mâna întinsă, nişte direcţii
nesigure, niciodată aceleaşi ‒ şi întinseseră peste

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raliuri nocturne

Ora trei
Umbrele au trecut, din nou, peste tăblia patului,
Peste pereţii stacojii şi luciditate.
Iedera ta înc-a rămas proptită-n geam,
Ca un papiţoi nevolnic dus de rude la parastas.
Am fost în noaptea asta, precum am fost şi-n alte nopţi,
Când luna se zbătea-n zare ca un ţânc epileptic.
Nu-i nimic... cântă-n continuare... unu şi doi şi trei şi patru:
"Acolo demult, cândva, şedea iubirea,
Şi tineri mulţi la ea cătau fericirea.
Dar, ea, trufaşă, precum îi este firea,
La moarte-i îndemna când le-ntâlnea privirea."
În camera cea mică, unde visele au venit să moară,
Ca într-o pădure veştejită parcă dintr-o altă ţară.
Tic, tac, tic, tac, tic... orele se scurg, minutele se preling, secundele dispar.
Baletul orelor a devenit o horă tristă, jucată de meseni prea beţi.
Tacite. A venit! Oare să mă duc să-i deschid? Să-i aştern inima degrabă?
Este ea ori altceva? Poate o solie la picioare să-mi cadă?
Cogite ergo sum.. unu şi doi şi trei şi patru:
"În spelunca-ntunecată,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Alexandru Unterfingher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

777

Şapte ceruri, şapte vise, şapte zile-ţi dăruiesc,
Să-nţelegi de 3X7, cât de mult pot să iubesc.
Nu deschide-n ziua-a şaptea, cei trei şapte norocoşi,
Că de rupi cumva IUBIREA, nu ai voie să o coşi!

Începi săptămâna bine, luni, la şapte dimineaţa,
Dacă-nchini de şapte ori apa cu care-ţi speli faţa.
Şi în şapte şoapte sfinte spune rugăciunea-n zori!
Ziua-ţi va fi fericită de zâmbeşti de şapte ori.

Şapte flori de levănţică pune-n ceaşca de cafea
Cu şapte lacrimi de miere, scoate amarul din ea!
Scrie şapte legăminte pe corola unei flori
Şi roagă-L pe Tatăl nostru să o răsădească-n nori!

Şapte gânduri părăsite de-ntuneric vor învinge
Ploi, noroi, ger ce le-ngheaţă, şapte zile de ar ninge.
Şapte flori de busuioc pune-le seara, sub pernă,
Să-ţi sfinţească şapte nopţi şi să-ţi schimbe viaţa ternă!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de înmormântare

Eşti atâta de departe!
Timpul trece, zi şi noapte...
În clepsidră risipite,
Trec aducerile-aminte.
Nu-ţi mai aminteşti, copile,
Nici de fraţi şi nici de mine.
În chilia mea, deodată,
Singură-s şi-nlăcrimată.

Eşti atâta de departe!
Lacrimile mele, toate
Şi năframa, doliul, plânsul,
De când ţi-a plecat tăicuţul,
Sunt măicuţă, într-o ladă,
Să le ai când vei veni.
Vezi, că lacătul din poartă,
La Maria e, să ştii!

Timpul trece zi şi noapte,
Tu ai rostul tău, măicuţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!