Soției mele
Femeia-după câte înțeleg
(Și cei care mă știu îmi dau dreptate)
Abia atunci devine om întreg,
Când prin căsătorie-i jumătate!
epigramă de D.C. Mazilu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre soție, epigrame despre dreptate, epigrame despre devenire, epigrame despre căsătorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
- femeie
- Femeia, după câte înțeleg
(Și cei care mă știu îmi dau dreptate)
Abia atuncea e un om întreg
Când prin căsătorie-i jumătate!
Femeia
definiție epigramatică de D.C. Mazilu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre femei
Jumătatea conjugală
Eu nu vă cer să-mi dați dreptate,
Dar, după câte înțeleg,
Femeia este jumătate
Doar când bărbatul nu-i întreg.
epigramă de Vasile Bolocan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre femei și bărbați sau epigrame despre bărbați

- căsătorie (vezi și căsnicie)
- Căsătoria, din păcate,
Din câte pot să înțeleg,
Te face, dintr-un om întreg,
Să te-mplinești ca... JUMĂTATE!
Căsătoria, definiție
definiție epigramatică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum inteleg
Fulgerul te-a străpuns
Și te-a tăiat în două?
De ce-ai căzut răpus
La pat?
Mâinile amândouă
Nu le-ai mai ridicat.
Ți-era tot una
Corpul jumătate, cu patul.
Și mâna
Ți-o mișcam cu macatul.
Dintr-un întreg
Ai rămas jumătate
Și asta pe moarte.
Ce năluciri vedeai cu ochiul sâng
Care sta nătâng
Privind aiurea?
Cu securea parcă despicat
Stăteai nemișcat
Jumătate.
Cu șerpii de chinuri legat
M-ai rugat
Din ochiul tău viu lăcrimând
Să-ndrept
Ce stricase natura în tine
Nedrept.
Durerea din ochiu-ți subit
Mi-a trecut în ureche
Cu nechezit
De sminteală, pereche.
Nu mai sunt om întreg....
Acum înțeleg
De ce sufletul mi-a rămas jumătate.
Cu tine-n mormânt, jumătate
Plecat-a odată cu tine,
Cealaltă, așteaptă pribeagă
Prin lume
Să se adune.
poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâini
- poezii despre șerpi
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre natură
- poezii despre durere
- poezii despre corp
Prin diverse metode, omul încearcă să scape de "eu". A auzit că "eu" este problema, că "eu" este dușmanul și se apucă de treabă. Nu știe cine este acest "eu", dar vrea să scape de el. Evident, eșuează lamentabil. Cu cât încearcă mai mult, cu atât devine mai frustrat. Puțini sunt cei care înțeleg că nu poți scăpa de ceva până când nu îl vezi. Și mai puțini înțeleg că "eu" pe care pretind că îl au, nu este al lor. Ceea ce consideră a fi "eu" este un puzzle construit din piese împrumutate. Sunt cioburi adunate de ici-de colo, unite prin asumare și identificare, formând un "eu" fracturat și scindat. Un "eu" în care cioburile sunt în continuu conflict pentru că nu aparțin nimănui și aparțin tuturor. În aceste condiții, cum poți scăpa de el? E ca și cum ai lupta cu umbrele. Pentru a "scăpa" de "eu" este necesar ca acesta să devină evident, clar, cristalizat. Omul trebuie să știe ce este al său și ce nu, ce e împrumutat și ce e propria sa creație. Trebuie să devină egoist, să își consolideze și să își lustruiască în mod conștient "eu-l", până când îi observă toate componentele și fațetele. Abia când "eu" este solid, conturat, personal, abia atunci omul poate renunța de bunăvoie la el.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire sau citate despre dușmănie

În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre negru
- poezii despre mamă
- poezii despre fete
- poezii despre cozonac

În drumul meu spre Dumnezeu
Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu
Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume (17 aprilie 2022)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul meu spre Dumnezeu...
când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
de-asupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...
unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata
nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tot o jumătate
Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Țărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!
Sunt tot ceea ce nu ești; Evă, când îmi lipsești.
Îmi lipsești?
poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre nebunie, poezii despre fumat, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre cenușă sau poezii despre Neptun

Jumătate din mine
În fiecare seară pleci cu un tren nevăzut,
ieși din viața mea pe jumătate
și abia în zori revenim un întreg,
spunându-mi că buzele mele
au cea mai gustoasă aromă de cafea.
În fiecare zi
mă simt ca un înger crescut la sânul tău
mirosind a iarbă proaspăt cosită
când îmi scutur părul
fără să-mi pese
că moartea îmi suflă în ceafă...
Și chiar dacă pleci jumătate din mine,
la fel de frumos bate ceasul vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre seară, poezii despre păr, poezii despre moarte, poezii despre frumusețe, poezii despre creștere sau poezii despre ceas

Jumătăți de suflet
Suntem întreg ce se dezleagă
Pe jumătate, cu un scop,
Ne căutăm viața întreagă
Și nu prea ne găsim deloc
E labirintul mult prea mare,
Multe intrări... multe ieșiri,
Cum poți afla care e oare
Traseul unicei iubiri?
Te miști în cerc, devii rutină,
Uitând de fapt cine erai,
Rămâi pe loc, cauți o vină,
Nu-ți amintești ce căutai
Și simți că ești pe jumătate,
Că ai putea să fii întreg,
Ceva îți spune că se poate,
Puțini sunt cei ce înțeleg
Suntem jumate, fiecare,
Un Yin, un Yang, ce se atrag
Dar renunțăm la căutare
Și stăm cu sufletul pribeag...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre iubire sau poezii despre devenire
Dezordinea nu există niciodată în afara minții individuale și nenorocirile se produc numai atunci când ea se proiectează în exterior. Dar atunci când te percepi ca spirit, dincolo de vreo proprietate, viața devine de o frumusețe cutremurătoare și o singură clipă de acest fel e suficientă pentru a realiza eternitatea prin nemișcarea ta, deși universul întreg se poate mișca necontenit.
Constantin Luntraru în A doua carte (2007)
Adăugat de Mihail Florea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre frumusețe sau citate despre existență

Femeia devine ea însăși abia în clipa în care se abandonează. Adică, atunci când iubește.
citat clasic din Richard Wagner
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei

Eram pe jumătate îndrăgostit atunci când ne-am așezat. Asta este treaba cu fetele. Ori de câte ori fac ceva drăgut... ajungi să fii pe jumătate îndrăgostit de ele și apoi, pur și simplu, nu mai știi pe ce lume ești.
citat din J.D. Salinger
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire sau citate despre fete
Nu
Tu înțelegi
Tu mă înțelegi
Nu știu cum
Dar nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg
Bine cu oamenii
Ei nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg
Bine cu balaurii
Ei nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu târâtoarele
Ele nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu rozătoarele
El nu mă înțeleg
Nu mă înțeleg bine
Cu arahnidele
Ele nu mă înțeleg
Eu nu mă înțeleg
Nu te înțeleg pe tine
Tu mă înțelegi
poezie de Mihaela Cătană (2003)
Adăugat de Mihaela Cătană

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni
Atâta vreme cât zi de zi vei da jumătate de măsură din ceea ce poți cu adevărat, în speranța că va veni acel moment ideal pe care îl visezi și că abia atunci vei da tot ce poți, fii sigur că vei eșua. Vei da tot jumătate de măsură, pentru că așa vei fi obișnuit.
Alex Marinca în Restartează-ți viața! Ești gata! (septembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre idealuri sau citate despre adevăr

Un poet devine esențial atunci când atacă marile teme ale omenirii și scrie versuri care pot rezona oricând cu sentimentele celor care le citesc, chiar și atunci când bruma mileniilor se va așterne peste contemporaneitate. Ridicându-se deasupra propriei vieți prin forța lăuntrică creatoare, poetul devine un far luminos care cheamă vasele rătăcite din marea dezavuare înspre portul liniștii sufletești.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre poezie, aforisme despre viață, aforisme despre versuri, aforisme despre suflet, aforisme despre porturi, aforisme despre lumină, aforisme despre lectură, aforisme despre forță sau aforisme despre devenire
Când nu mă mai conformez, de abia atunci devin o personalitate și întotdeauna tribul mă va respinge pentru că am încălcat regulile grupului și am ales individualitatea. De abia atunci am devenit o personalitate, un individ și de abia de atunci am cu adevărat putere.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre individualitate
Jumătatea umorului
Care jumătate a bărbatului?
Partea văzută, sau nevăzută,
aleatorie, sau selectată,
și de ce jumătate când
doar o coastă s-a folosit
ca să fie alungat din rai!?
Oricum, jumătate din mormânt
bărbatul ocupă primul,
să revină fericit în rai
unde a fost cândva întreg!
Iar corul jelitoarelor
amintesc toate calitățile
sărmanului misogin,
care nici colivă nu știa să facă,
spre veșnica pomenire.
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre umor, poezii despre fericire sau poezii despre calități