În repub­lica unde sunt pro­mo­vaţi oameni nepre­gătiţi, incom­pe­tenţi şi necin­stiţi, care se plo­conesc pen­tru res­turile unor func­ţii promise, cei care i-au ales vor vărsa lacrimi de sânge pen­tru gre­şeala făcută. Fructul sigur al unei aseme­nea neb­unii va fi osânda. Dacă oamenii nu pot face mai mult, pot cel puţin să-i con­damne prin votul lor şi să-i înde­părteze, demascându-i.

Albert Pike în Morală şi dogmă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ne înconjoară este ori un element în care trăim, ori o unealtă de care ne slujim. Cu cât ne oprim mai mult la ele, cu cât suntem mai atenţi asupra lor şi le preţuim mai mult, cu atât slăbeşte în noi sentimentul valorii proprii şi sentimentul sociabilităţii. Oamenii care se ocupă prea mult de grădini, clădiri, haine, podoabe sau alte bunuri sunt mai puţin sociabili şi mai puţin plăcuţi; ei îi pierd din vedere pe oameni, pe care nu-i uşor să-i bucuri şi să-i aduni la un loc. Nu vedem acest lucru şi în teatru? Un actor bun ne face să uităm repede sărăcia decorurilor şi, dimpotrivă, un teatru cu cât e mai frumos cu atât ne face să ne simţim mai tare lipsa unor actori de valoare.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia îi consolează (pe oamenii mediocri), le calmează grijile şi în final le putrezeşte sufletele, permiţându-le să justifice josnicia şi lăcomia lor până când cred că acestea sunt virtuţi. Astfel de oameni sunt convinşi că porţile raiului vor fi deschise doar pentru bieţi nenorociţi ca ei, care trec prin viaţă fără să lase urme, dar încercările lor jalnice să-i deprecieze pe alţii şi să-i excludă – şi să-i distrugă dacă este posibil – cei care, prin simplul fapt al existenţei lor, arată propria sărăcie a spiritului, a minţii şi a curajului lor.

citat din Carlos Ruiz Zafon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbeşti, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar şi ceea ce ţi-am povestit eu depre el, să-i mărturiseşti totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse şi nu ştiu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca să te ajute, dar va şi reuşi acest lucru. Nu ştiu de ce am această convingere, totuşi, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ţi promit nimic în sensul ăsta, dar poate că vreodată am să încerc să vorbesc cu el despre toate acestea. Nu ştiu însă dacă voi şi reuşi, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat că mă atrage, totuşi, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre aşa ceva. Mi-e foarte greu şi numai să-l privesc, dar să-i mai şi spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui şi te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbeşti.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu şi el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu ştiu dacă vreodată voi putea, nu ştiu dacă voi reuşi să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puţin, să încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Şi nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-mă, aşa ar fi corect. El este blând, bun, calm şi înţelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înţelege şi sigur te va ajuta, pentru că te iubeşte, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu ştiu sigur, poate, deci nu pot să-ţi promit nimic. Dar dacă, aşa cum spui tu, mă iubeşte, de ce nu ia el însuşi iniţiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred că, în mod normal, el ar trebui să fie cel care să pornească o astfel de discuţie.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecarea câştigă foarte puţin din găsirea unor ţapi ispăşitori. Depăşirea ruşinii este mult mai importantă decât a găsi oameni pe care să-i acuzi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii

Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învaţă să doarmă cu faţa spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.

Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopţile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiţă sătulă de ierburi, acoperite de tristeţe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.

Troiţa numără lacrimile adânci şi uscate,
Crucea îi şterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.

Aprind o lumânare, o aşez pe tăişul de coasă,
Să văd pasărea nopţii care se ouă în lacrimi, acasă!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea – personalitatea mea, obiceiurile mele, felul în care vorbesc – este o combinaţie din cărţile pe care am ales să le citesc, oamenii pe care am ales să-i ascult şi gândurile pe care am ales să le tolerez în mintea mea.

citat din Andy Andrews
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care fug de singurătate, fug de şansa care li se oferă pentru a găsi răspunsul la întrebările: cine sunt? ce caut? unde trebuie să ajung? ce mă face cu adevărat fericit? Vorbind la superlativ despre propriile sentimente sau folosind diverse trucuri care le scot în evidenţă aspectul fizic, ei vor să-i atragă pe alţii care să le ofere răspunsul la aceste întrebări. Puţini sunt cei care au găsit cele mai importante răspunsuri în singurătate, iar mai apoi au atras, ca nişte magneţi, prin frumuseţea lor interioară, oameni de aceeaşi valoare.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A face publicitate unor oameni sau unor politicieni este un lucru periculos, în cazul în care nu au de a face unii cu alţii. Atunci când sunt împreună, este ceva diabolic.

citat din Phillip Adams
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea este cea mai prostească cale de răzbunare. De ce? Pentru că oamenii pe care vrei să-i loveşti astfel sunt aceiaşi care nu-şi vor mai aminti de tine la o săptămână după ce te-ai dus, în vreme ce oamenii pe care vrei să-i cruţi - oamenii pe care îi iubeşti - vor fi cei care vor trebui să trăiască cu durerea sinuciderii tale tot restul vieţii lor.

citat din David J. Lieberman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară

Se poate? M-am îndrăgostit de ţară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
şi-o simt aşa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veşnic vară,
aşa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o ţin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn şi să-i închin şi eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
şi îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoşii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am şi eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheaţă, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
şi să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... şi s-o întreb în fiecare zi... Eşti fericită, ţara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ţi dea aromele-parfum de romani, daci...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ales de Dumnezeu, cu stea în frunte, tot va ajunge sus, în al victoriilor vârf de munte, deşi unii oameni nu i-au construit măcar o punte sau nu i-au oferit un toiag tare, de încurajare, motivare în care să se sprijine la urcare.

aforism de Michelle Rosenberg (20 mai 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E imposibil să-i faci să se schimbe pe oamenii care s-au hotărât să rămână aşa cum sunt. Nu-i poţi ajuta să-şi depăşească ambiţiile meschine şi nici nu poţi să-i iubeşti atât de mult incât să-i faci să nu se mai deteste.

Anna Todd în După ce am găsit fericirea
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate face un autor cu oamenii de rând, absolut banali, şi cum să-i înfăţişeze cititorului, ca să-i facă interesanţi cât de cât? Să-i lase cu totul în afara ficţiunii este cu neputinţă, deoarece oamenii obişnuiţi sunt, clipă de clipă, cheia şi puntul esenţial, verigile necesare în lanţul întâmplărilor vieţii; să-i omită înseamnă să piardă orice legătură cu adevărul.

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armata mongolă semăna izbitor cu o armată modernă, coborâtă într-o lume medievală... un general coordona mişcările a zeci de mii de oameni, peste lanţuri de munţi şi prin teritorii necunoscute, la fel de precis ca mişcările de pe tabla de şah. În bătălie, printr-un sistem de semnalizare cu steaguri colorate, el putea face să înainteze mii de oameni deodată, să-i retragă, să-i întoarcă şi să-i dirijeze către obiective - iar atunci când dădea ordine, oamenii lui executau imediat ce li se spunea.

Cecelia Holland în eseul "Moartea care a salvat Europa"
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea este în continuare lucrul pe care-l preţuiesc cel mai mult pe lume. Sigur ca asta m-a determinat să beau vinuri care nu-mi plăceau, să fac lucruri pe care nu trebuia să le fac şi pe care nu le voi repeta niciodată, să am multe cicatrice în trup şi-n suflet, să-i rănesc pe unii cărora am sfârşit prin a le cere iertare, într-o perioadă în care am înţeles că puteam să fac orice în afară de a obliga pe cineva să mă urmeze în nebunia mea, în setea mea de a trăi. Nu mă căiesc pentru clipele în care am pătimit, îmi port cicatricele ca şi cum ar fi nişte medalii. Ştiu că libertatea este foarte scumpă, la fel de scumpă ca şi sclavia, singura diferenţă este că o plătesc cu plăcere şi cu un zâmbet, chiar dacă zâmbetul este udat de lacrimi.

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum plângem din cauza tristeţii. Tristeţea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere şi de acolo mulţi vapori spre ochi care se transformă în lacrimi. Este nevoie pentru aceasta de tristeţe, fiindcă răcind tot sângele, îngustează porii ochilor. Dar întrucât, pe măsură ce îi îngustează, micşoreză şi cantitatea de vapori pe care ei trebuie să-i lase să treacă, producerea lacrimilor nu mai este posibilă, dacă în acelaşi timp cantitatea acestor vapori nu este sporită de o altă cauză oarecare. Şi nu există ceva care să o sporească mai mult decât sângele care este trimis spre inimă în pasiunea iubirii. De aceea observăm că cei trişti nu varsă neîncetat lacrimi, ci numai la intervale, atunci când meditează din nou asupra obiectelor pe care le îndrăgesc.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (V-Z)

Şi vagabonzii pretind că sunt oameni serioşi.
Şi oamenii vanitoşi pretind că sunt modeşti; mai ales cei vanitoşi...
Şi veleitarii pretind că au ambiţii justificate; mai ales veleitarii...
Şi cei venali pretind că sunt incoruptibili.
Şi viclenii pretind că nu sunt vicleni; mai ales viclenii...
Şi oamenii vicioşi pretind că sunt oameni virtuoşi; mai ales cei vicioşi...
Şi oamenii vinovaţi pretind că sunt nevinovăţi; mai ales cei vinovaţi...
Şi cei violenţi pretind că sunt oameni calmi.
Şi vulgarii pretind că nu sunt vulgari.
Şi zăluzii pretind că sunt oameni normali.
Şi zănaticii pretind că sunt oameni normali.
Şi zăpăciţii pretind că nu sunt zăpăciţi.
Şi zevzecii pretind că sunt deştepţi.
Şi zgârciţii pretind că sunt altruişti.
Şi zurliii pretind că sunt oameni normali.

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni vor realiza cât de mult i-ai iubit, doar atunci când nu vor mai putea găsi pe nimeni care să-i iubească la fel de mult.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastie

Dumnezeu e surd
Şi când trebuie să-i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Aşa se procedează
Cu toţi surzii.

Dar mie nu-mi înţelege scrisul
Şi când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În faţa unei conjuncţii,
Mă gândesc că mult mai uşor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.

Asta şi fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
Că nu-nţelege
Şi-mi face semne să-i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau să-i spun.

Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă şi opresc trecătorii,
Punându-le-n faţă hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos şi mai citeţ
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiţi,
Şi dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă să le spun totul repede
Prin viu grai.

Atunci mă pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Aşa cum urlă Dumnezeu
Când îşi face rugăciunea.

Şi de spaimă c-am asurzit şi eu
Uit ce-am vrut să le spun.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

ŞI EI PRETIND (M-Ned)

Şi mafioţii pretind că nu sunt mafioţi.
Şi mahalagii pretind că nu sunt mahalagii.
Şi maliţioşii pretind că sunt oameni buni.
Şi măgarii pretind că nu sunt măgari; mai ales măgarii...
Şi mârlanii pretind că nu sunt mârlani.
Şi mârşavii pretind că nu sunt mârşavi.
Şi mediocrii pretind că sunt eminenţi; mai ales mediocrii...
Şi megalomanii pretind că sunt modeşti.
Şi meschinii pretind că sunt mărinimoşi.
Şi mincinoşii pretind că nu sunt mincinoşi; mai ales mincinoşii...
Şi mincinoşii pretind că spun adevărul; mai ales mincinoşii...
Şi mişeii pretind că nu sunt mişei.
Şi mitocanii pretind că nu sunt mitocani.
Şi mituitorii pretind că sunt oameni cinstiţi.
Şi mizantropii pretind că iubesc oamenii.
Şi mocofanii pretind că nu sunt mocofani.
Şi oamenii lipsiţi de modestie pretind că sunt modeşti; mai ales cei lipsiţi de modestie...
Şi mojicii pretind că nu sunt mojici.
Şi muieraticii pretind că nu sunt muieratici.
Şi nătăfleţii pretind că nu sunt nătăfleţi.
Şi nătărăii pretind că sunt deştepţi; mai ales nătărăii...
Şi nebunii pretind că sunt oameni normali.
Şi oamenii necinstiţi pretind că sunt cinstiţi; mai ales oamenii necinstiţi...
Şi neciopliţii pretind că sunt binecrescuţi.
Şi cei necivilizaţi pretind că sunt civilizaţi.
Şi cei necuviincioşi pretind că sunt cuviincioşi.
Şi cei nedemni pretind că sunt oameni demni; mai ales cei nedemni...
Şi cei nedrepţi pretind că sunt oameni drepţi; mai ales cei nedrepţi...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!