De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

Ma monitorizeaza paznici minimi,
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

Aud o ambulanta revenind,
Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaza cicatricea.

Purtati-va de grija, fratii mei,
Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei,
Spitalul de urgenta implorandu-l.

Eu va salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.

Va vad pe toti mai buni si mai umani,
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
Si tarii mele minima dreptate.

poezie celebră de Adrian Păunescu (31 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT UN SPITAL ÎN GRIJA TA

Azi mi-s nebună, inconştientă
Şi nu-ţi mai înţeleg uimirea,
Îţi sunt iubita, pacientă,
Sunt un spital în grija ta.

Pe uşi sunt scrise doruri grele,
Iar la ferestre-am pus un ghem
Făcut din visurile mele,
Dintr-o dorinţă şi-un blestem.

Când noaptea nopţilor apune
Te chem, te strig, îngenunchiez,
Şi rup din mine-o rugăciune
Prin care vreau să evadez.

Mă-nchin prea des şi niciodată,
Ieri am fost floare, azi sunt pământ
Iar grija ta necontrolată
Îmi este ultimul veşmânt.

Mă-mbraci în întunericul şi mă doare,
Îmi legi cu grijă visele de piept,
Iar eu, îţi cad iar la picioare
Într-un spital zidit defect.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei minus unu

Strain mi-e pe veci orice fel de confort,
Din oricare bomba m-atinge o schija,
Vai, sangele meu amurgeste de grija,
Coroana de lacrimi pe fruntea mea port.

Parerea de bine-i parere de rau
Si voie nu dau mintii mele sa spere,
Albinele-aduc si otrava si miere,
Cu Ea plang tristetea destinului Tau.

Cu Tine vorbesc hohotind despre EA,
Sintem mioriticul, tragicul trio.
Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o,
Dar fi-va de-a pururi in inima mea.

Si poate ca eu mai curand as cadea
Bolnav Cavaler de Neant si Adio.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rau de moarte

Pierduta iubita de departe,
In saptamana asta cat un veac,
Vroiam sa imi fie rau,un rau de moarte,
S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac.

Visam nenorocirea salvatoare
Ce ar putea interveni-ntre noi,
Visam sa auzi ca sunt acel ce moare
Si tu sa incerci o cale inapoi.

Ca tot ce-i rau si mi se intampla mie,
Ajunge-n buletinele de stiri,
Si orice om din zvonul public stie,
Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri.

Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
Asa precum ne inlantuieste cartea,
Nevinovata si nevinovat.

Stiind ca tot ce fac si spun se stie,
As fi cazut pe o strada sau pe-un ring,
De un infarct sau de-o lipotomie,
Cu suferinta mea sa te conving.

Dar daca dupa legile tacerii,
Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci ?
Mai bine ma opresc sa nu te sperii
Si sa te pierd, iubita mea, pe veci.

Tacuta mea iubita de departe,
In mine insumi s-a-ntamplat ceva,
Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte,
Dar nu m-am prabusit de grija ta.

Din egoismul meu fara rusine,
Ma-ntorc, iluminat si nefiresc,
Mi-e rau, de-atata grija pentru tine,
Si trebuie sa supravietuiesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, Frate

Pentru tine, Frate
Te vad ingenuncheat, invaluit in Pace si Lumina
Plangand al meu pacat, desi tu nu ai vina
Sufletul tau, haina fina
Mi-acopera ochii de-a lumii lumina
Soptit... tu frate spui
Tu, Doamne, poti! Poti intr-o clipita
Sa faci din om nimic
Dar... iata... n-are vina
Inselata a fost de un vremelnic om
Ce i-a furat surasul... si-a blestemat
Ca-n veci sa fie roaba acelui pacat
Drumul e lung, crucea e mare...
Deschide-i Doamne... sa ajunga in Rai
Iti fie Tie mila, de-a mea strigare
Caci viata mea, Doamne, oricand poti sa o ai.

poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul bolnav

un spital bolnav la margine de veac
ştiu, ştiu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă şi hâdă
paşii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi şi gunoi
decor ireal
feşi nu am
spitalul e oropsit şi sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă şi timpul rănit
şi totuşi cântam
pe acorduri de suflet
aici doar tăcerea vorbeşte
eu zac pe un pat bolnav de spital
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, ţip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o ţară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea a plâns şi s-a stins...
dimineaţa,
un dric aşteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraş murdar

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul

un spital bolnav la margine de veac
ştiu, ştiu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
paşii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge şi puroi
feşi nu am
spitalul e obosit şi sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă şi timpul rănit
şi totuşi cântam
pe acorduri de suflet
aici nimeni nu vorbeşte
eu zac pe un pat
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, ţip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o ţară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea s-a stins...
dimineaţa,
un dric aşteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraş murdar

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua lui Eminescu

Salut pe cel ce vrea sa invinga,
Pe cel ce e in stare ca sa-si stinga
Jaratecul din inima-i aprinsa,
Dat de-o iubire oarecare, stinsa.

Salut pe cel ce lupta cu destinul,
Punandu-si mai prejos de viata chinul,
Ce lupta pentru-a lumii libertate
Avand un scop din cinste si dreptate.

Salut pe cel ce stie sa traiasca,
Sa creada mult in oameni, sa trudeasca.
Pe mine ma salut desi nu stiu
Cum as putea, acela eu sa fiu...

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii iubesc mai mult vorbaria decat reflexia,cati oameni cu adevarat reflexivi am intalnit in viata? daca oamenii si-ar propune ca ultim si suprem tel sa ajunga oameni,ei ar fi mult mai simpli.De fapt,ma gandesc ce-si doresc ei sa ajunga?

Brăduţ Covaliu în Pe ţărmurile artei
Adăugat de Maya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o carte

De cand ai plecat departe,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de-aici si pan` la tine
Nu se merge, nu se vine.

Pot sa iti fiu supus paharnic,
Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic,
Si de-ar fi sa-ti mai ajunga
Cartea mea de cale lunga.

Mila ta eventuala
M-ar atinge ca o boala,
Niste lacrimi de la tine
Nu mi-ar face nici un bine.

Poate-ar fi o terapie,
Daca te-as putea descrie,
Dar ma tine, ma retine
Dorul propriu-zis de tine.

Orice litera-i o rana
Si-o-ncercare inumana
Si nu poate nici o carte
Sa te-ajunga pana la moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa e un spital în care fiecare bolnav e stăpânit de râvna de a-şi schimba patul. Unul vrea să se canonească în faţa sobei, altul crede că s-ar vindeca alături de fereastră.

definiţie clasică de Charles Baudelaire în Mici poeme în proză, Oriunde afară din lume (1962)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa poti iubi

De am gresit vreodata, astazi imi cer iertare.
Sunt om ca orisicine. Sa n-aveti suparare.
Daca-a iubi e-o vina, atunci sunt vinovat.
Vreau viata mai frumoasa. Nu cred ca-i un pacat.

Sunt mic, dar stiu prea bine ca pot sa fac ceva
Ca tot ce-ncepe astazi sa fie altcumva,
Vreau mai mult soare-n viata si zile mai senine
Sa n-aveti suparare, de vreau in lume bine.

Si cine poate spune ca n-a gresit vreodata?
Ca n-a spus TE IUBESC la nimeni, niciodata?
Ca lacrima fierbinte nu i-a brazdat obrazul?
Sa n-aveti suparare, azi vom schimba macazul!

Am cunoscut amarul, stiu ce-i singuratatea!
Am cunoscut iubirea, stiu ce e nedreptatea!
Dar voi care ca mine, in viata-ati patimit
Sa n-aveti suparare, e-o cinste c-ati iubit!

E-un lucru mare-n viata sa daruiesti iubire,
Sa poti da la oricine putina fericire.
Si de vor zice unii ca a iubi-i-pacat
Sa n-aveti suparare, pacatul e iertat!

Iar daca toate-acestea n-ati cunoscut nicicand,
Daca-a-iubi, in viata, n-a fost macar un gand,
Si de traiti cu gandul ca-n viata nu-i dreptate,
Sa n-aveti suparare, e vreme pentru toate!

poezie de Florin Dudău (11 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe strada mea

Pe strada mea trec visele si inimile frinte,
Pe strada mea trec de multe ori doar soapte mute,
Trec mii de lucruri de nimeni intelese,
Trec zeci si mii de ginduri si imagini vesele...
Strada mea e-o strada lunga
Insa nu multi la ea pot sa ajunga...
*
Pe strada mea treci tu de multe ori
Te zaresc, imi zimbesti, apoi pleci...
*
Pe strada mea trec multe suflete nevinovate
Si frinturi de aripi taiate...
Pe strada mea, cind treci doar tu,
E cu adevarat lumina,
Iar soarele rasare si straluceste iar,
Iar eu uit de-al meu amar...
Pe strada mea trec zimbetele copiilor nevinovati
Si zimbetele oamenilor inarmati
Cu speranta si tarie de-a mai rezista...
Si speranta ca macar inca o zi, de-a mai exista...
Pe strada mea trece praf cosmic si lumina lunii...
Trec ochi inlacrimati cu lacrimi care rid,
Trec nori de ploaie si nori care surid...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demontarea abstracta

Crescendo, suprapunere, moloz.
Am farmitat ce nu era al nostru,
Cu imprumut spre grija incredintat.

Sa facem altul repede, indata.

Manechinul din vitrina stie tot,
E stalp de veghe, raza lunga.
Sa-l mutilam, sa-i oprimam stiinta?
Dar noi ce facem cu constiinta?

Sa spunem totul drept in fata,
Nu ne-ar ajunge maini de atata adevar.
Ne-am condamnat oare pe veci fiinta,
Sa nu mai facem parte lumii lor?

Ba e de vina manechinul,
Cu ochii lui supervizor...

Impresionat de framantarea noastra,
Decide si se sinucide spunandu-ne
Ca el e orb si ca nu-i pasa!

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, sunt bolnav - cancer de prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât să mă lăsaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi speranţele mele.

Fănuş Neagu în Scrisoare către jurnalistul Marius Tucă (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pneumonie

am pneumonie,
asistenta mi-a spus că n-am,
dar s-a uitat la mine şi nu ştia daca să merg sau nu la un spital.
"sunt cazuri mult mai grave, respiră adânc!" mi-a spus
fără să ştie dacă am sau nu
pneumonie.

am vorbit cu-n medic despre problema mea
mi-a zis că aude o turbulenţă mică
din plămânul stâng sau drept
sau poate de la inimă.

la chioşcul de ziare din capătul aleii,
de unde se vând ţigări la bucată,
am alergat ca un copil
fără să-mi dau seama
că obosesc din cale-afară

am stat puţin, m-am uitat în jurul meu şi i-am spus vânzătoarei:
"o ţigară, vă rog, să fie cea mai aromată!"
căci cine ştie, poate n-am să mai fumez vreodată,
răpus de pneumonie.

un tânăr cardiac, cum sunt şi eu de-a dreptul,
mi-a spus că trebuie să ne îngrijim pe noi,
să observăm ce trebuie în oameni,
în stele,
şi în flori,

ce au sau nu

pneumonie.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe steaua cu numele Paler

Prietene, dormi, că e noapte
Şi ai de bătut drumuri lungi.
Spre steaua cu numele Paler,
Pe care voiai să ajungi.

Ştiam că le meriţi pe toate,
Şi dreptul la da, şi la nu,
Şi parcă uitasem că totuşi
Ai dreptul la moarte şi tu.

Ai stat viaţa-ntreagă de veghe,
Pe muchia acestui cuţit,
Cu grija dreptăţii şi-a ţării,
Precum îţi fusese sortit.

Ce singur ai fost toată noaptea,
Ce singur în ultim popas,
Ce singur în cer te întuneci,
Ce singuri pe-aici am rămas.

Drum bun către dincolo, frate,
Şi-n viaţă, şi-n moarte stingher,
Drum bun către propria pace,
Drum bun către Lisa din cer.

Armurile pentru plecare
Le-nchidem la ultima za,
Sub steaua cu numele Paler,
Că ştim c-o vei umaniza.

Şi poate cândva, într-o noapte,
Zdrobiţi de părerea de rău,
Noi, toţi, vom afla că e viaţă,
Pe steaua cu numele tău.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Foarte puţini bărbaţi au trecut prin patul meu," şocase asistenţa cu această mărturisire femeia de moravuri uşoare. "Cei mai mulţi mă preferau de-a dreptul pe parchet."

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipele

Clipele trec rapid
Ochii mi se deschid
Sufletul imi sopteste
Hey, cineva te iubeste

Mintea mea nu il crede
Nu stie decat ce vede
Nu vrea sa accepte un lucru
Ce stie ca nu e posibil

Si iata c-avea dreptate
N-a fost deca amagire
Si nu inainte de toate
A sufletului rabufnire

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuia să trecem

prin comunism şi perestroika
să dăm peste neomarxiştii
care ne umilesc în fiecare zi
lecţie de absurditate kafkiană
cu perfuzia în mână
scos din spital la miezul nopţii
în stradă să te dai cu patul
sau
cu scaunul cu rotile
prin bucureştiul răscolit de ninsoare
şi mitinguri ilegale te vaiţi
de proteza de la şold
care trebuia schimbată
dar ghinionul a făcut să se rechiziţioneze
spitalul de ortopedie salvator

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul pescar

Salut micile golfuri unde, când se-abăteau vântoase mari,
mă ascundeam; să mai căut astăzi adăpost la sânul lor este exclus.
Privesc ca printr-o ceaţă,-am spatele îngârbovit;
zilele mele de dans, de pescuit, s-au dus!

Săgeata mea nu mai străpunge de-a dreptul inima pădurii,
ferigile de-acum sunt roşii, zgribulite-n amurgul indispus,
întristând ochiul care-i sfida cândva soarelui puterea;
zilele mele de dans, de pescuit, s-au dus!

Îmbătrânita barcă-ar trebui călăfătuită,
bordajul, în pietriş culcat, e un trist rictus.
Mâna care tremură nu mai poate ţine cârma;
zilele mele de dans, de pescuit, s-au dus!

Marea a fost cu mine bună, iar zilele şi nopţile,
de cu seară până-n zori, din zori până-n apus,
mi-au fost prietene. Zăpezii de foc i-e dor, iar frunza cade;
zilele mele de dans, de pescuit s-au dus!

poezie de George Campbell Hay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!